RUSIA și Diplomația Coercitivă în Era Post-Sovietică

Mihail Păduraru




Introducere

Diplomația reprezintă arta, ştiinţa şi practica desfăşurării de negocieri între reprezentanţii unor grupuri sau state.
Din păcate însă, termenul „diplomaţie” este destul de des, greşit folosit drept sinonim pentru „politică externă”. 
Diferenţa rezidă în faptul că cea din urmă poate fi privită drept fundamentul pe care se desfăşoară activitatea diplomatică, determinând substanţa şi scopurile politicii extene a unui stat şi relaţiile cu alte entităţi pe scena internaţională, pe când diplomaţia reprezintă doar unul dintre instrumentele ce sunt utilizate pentru atingerea acelor scopuri.
Diplomaţia rămâne un domeniu de activitate în care discreţia este o piatră de temelie. 
De la acorduri secrete între trimişi acreditaţi (uneori în paralel cu negocieri publice ale liderilor pe aceleaşi teme, dar de cel mai multe ori cu alte rezultate) până la acorduri internaţionale complet transparente şi modificarea legilor interne, activitatea diplomatică îşi cristalizează rezultatele într-o pleiadă de forme, toate având însă ca determinant central interesul naţional.

În rândurile ce urmează am evidențiat pe scurt câteva acțiuni din acest război diplomatic al Rusiei în Europa, alimentate de Criza din Ucraina, acțiuni ale diplomației coercitive, intr-o radiografie a relațiilor pe care Rusia le-a disputat cu actorii regionali din Europa de Est.
Cu toate acestea, o reactie exagerată la scenarii alarmiste ale unei noi ere de diplomație coercitivă, asemenea Razboiului Rece, poate încuraja doar insistența Rusiei de a fi respectată conform statutul său de putere mondială. 
Acest lucru va continua să fie alimentat de considerente politice și psihologice interne din Rusia. 


Georgia vs Rusia

Incursiunea militară a Rusiei în Georgia în august 2008 și recunoașterea oficială a Osetiei de Sud și Abhaziei ridică întrebări fundamentale despre politica regională rusească, obiectivele strategice și atitudinea de a folosi forța armată. 


Spectacolul războiului de manevre la periferia Europei ar putea fragmenta iremediabil relațiile Rusiei, cu vecinătatea sa și comunitatea internațională, după Războiul Rece. 

Viteza și amploarea cu care intervenția inițial "defensivă" a Rusiei de "constrângere a Georgiei la pace", a dus la o ocupație largă, de numeroase regiuni georgiene și concentrează atenția pe motivațiile din spatele pregătirile militare ruse pentru război și câștigurile politice așteptate de  Moscova  de la o astfel de ofensivă. 
Rusia nu a reușit să avanseze un caz juridic convingător pentru operațiunile sale și discursul "operațiuni de pace" a fost, în esență, retorică. 
Unele din obiectivele Rusiei se pot deduce: 
-crearea de protectorate militare în Osetia de Sud și Abhazia; 
-inducerea obedienței și acceptului georgian,  în special pentru a tăia calea spre NATO; 
- crearea unui climat de incertitudine pe rute energetice din Caucazul de Sud.
 Avertismentul Moscovei că va apăra "cetățenii săi (resortisanți) cu toate costurile, extinde domeniul de aplicare al preocupărilor către alte state vecine Rusiei, mai ales către Ucraina.  


Ucraina vs Rusia

Înca din vara lui 2013, cand Ucraina părea pregatită să semneze o înțelegere care să o aducă mai aproape de Uniunea Europeană, Rusia a început sa utilizeze tot mai des un arsenal de instrumente, financiare, comerciale și militare pentru a pune presiune pe vecinii săi.
De când a venit la putere noul guvern pro european, în data de 22 februarie 2014, Rusia a anexat peninsula Crimeea, a stationat grupuri masive de trupe la granița de est a Ucrainei și a fost acuzată de provocarea mișcărilor separatiste din sudul și estul Ucrainei.


Rusia amenință cu  tăierea livrărilor de gaze naturale către Ucraina dacă aceasta nu reuşeşte să plătească, ceea ce ''va crea o problemă pentru Europa'', a anunţat miercuri preşedintele rus Vladimir Putin, potrivit Reuters.
Într-o conferinţă de presă comună cu omologul său cipriot Nicos Anastasiades, şeful statului rus a declarat că speră totuşi să nu se ajungă la acest scenariu, dar a avertizat că Europa este dependentă de ''disciplina financiară'' a Ucrainei.
Rusia a oprit fluxul de gaze naturale către Ucraina de trei ori în ultimii zece ani: în 2006, în 2009 şi în 2014, acuzând Kievul că nu şi-a plătit restanţele. 
Occidentul acuză Moscova de folosirea resurselor energetice drept armă geopolitică pentru a menţine Ucraina sub influenţa sa.
Alexei Miller, şeful concernului rus Gazprom, a transmis companiei de stat ucrainene Naftogaz că dispune de numai trei zile pentru plata anticipată a livrărilor de gaz dinspre Rusia, după care livrările vor fi oprite, menţionează Interfax. 


Lituania vs Rusia

În 2013, Lituania a fost aleasă să găzduiasca o întalnire importantă a liderilor UE cu omologii lor din țările est europene și Caucaz la Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius.
Ca o consecință a suportului oferit de Lituania noului regim pro european de la Kiev în contextul crizei din Ucraina, Rusia interzice importul produselor pe baza de lapte din Lituania, iar ulterior interzice importul de carne de porc neprocesată și extinde embargoul și la produsele procesate din carne de porc.
Declarațiile oficiale ale Rusiei susțineau că din teama infestarii cu gripa porcină africană au luat asemenea măsuri, însă Lituania susținea că nu există motive de îngrijorare, iar temeiul acestor acțiuni este de altă natură.


Letonia vs Rusia

În Letonia, ministrul apărarii Raimonds Vejonis acuza Rusia că folosește "personal special antrenat pentru a fi provocatori profesioniști" asemenea celor din Ucraina pentru a creea un climat de neliniște.
În proporție de 26% din populația Letoniei sunt etnici ruși, iar majoritatea nu au nici cetațenie Letoniană.
Analistul politic Stanislav Belkovski spunea la radio Echo Moskvy că în curând Vladimir Putin își va seta obiectivele pe Letonia și va încerca să agite apele printre populația vorbitoare de limbă rusă.


Estonia vs Rusia

Un diplomat rus a fost surprins în timp ce facea o amenințare voalată la adresa Estoniei, în martie 2014 când, a acuzat tratamentul la care erau supuși etnicii vorbitori de limba rusă din Tallinn, aproape trei sferturi din populație, tratament comparabil cu presupusele persecuții ale Ucrainei asupra etnicilor rusi.
Aceste declarații veneau la o zi după anexarea Crimeei de către Rusia în urma incursiunii militare rusești sub aparentul motiv al protejării populației vorbitoare de limbă rusă din teritoriu. 


Finlanda vs Rusia

Mai târziu, în martie, Rusia conduce exerciţii militare în regiunea Karelia, cu aproximaţie la 150 de mile de graniţa cu Finlanda . 
Deşi nu apar ca fiind o directă şi imediată ameninţare militară la adresa Finlandei, manevrele au fost văzute ca fiind o încercare a Moscovei de a-şi arăta forţa.
Finlanda care a fost parte a imperiului rus până în 1917 , nu este membră NATO. 


Polonia vs Rusia 

Conducerea uniunii vămilor din Rusia , Belarus şi Kazahstan , au ameninţat cu tăierea importurilor de mere poloneze .
Polonia , cel mai mare exportator de mere a fost un vehement critic al acţiunilor pe care Moscova le-a întreprins în Ucraina. 
Din partea sa , Rusia neagă un motiv politic pentru această acţiune, iar un oficial din sănătate declara că mişcarea a fost raportată la eşecul Poloniei de a se conformă regulamentelor sanitare .
Rusia, a interzis de asemenea, importul cărnii de porc din Polonia.



Montenegro vs Rusia

În “Rossiiskaya Gazeta”, comunicatul oficial al guvernului rus, autorul documentului, avertizează în legătură cu viitoarea integrare EURO a Montenegro, incluzând potenţiala alăturare la NATO, spunând : 
“Este foarte posibil ca răspunsul economic al Rusiei,  să distrugă dezechilibrul creat artificial de puterea politică din ţară.” 


Moldova vs Rusia

Rusia a promis să desprindă teritoriul Transnistriei dacă Moldova merge în continuare cu planurile de a semna acordul de asociere cu Uniunea Europeană. 
Viceprim-ministrul Dimitry Rogozin, a declarat în aprilie 2015 că: “Asocierea cu Uniunea Europeană, o să se termine în distrugere pentru moldoveni şi va fi devastator pentru Moldova.”.
Rusia , de asemenea , a interzis importurile de vin din Republica Moldova , citând îngrijorări legate de sănătate .



Concluzii

O atenție deosebită va trebui să se acorde rolului pe care Rusia îl  atribuie puterii militare și poziția sa revizionistă  în sistemul internațional. 
Diplomația coercitivă a Rusiei ne oferă o analiză extrem de originală a modului în care Rusia folosește forța pentru a-și exercita influența în era post-sovietică.
Locul Rusiei în lume ca un actor regional puternic nu mai poate fi negat, iar atenția trebuie concentrată pe modul în care sursele de dezvoltare de putere sunt utilizate într-un context modern, în arena puterii cibernetice, a energiei, puterii maritime și militare.
 Practicile politicii externe ruse influențează evoluția păcii și stabilității în regiunile din Europa de Est, Caucaz, Asia Centrală și zona arctică.



Comments