Tehnici de Control Social în Regimuri Totalitare


Mihail Păduraru

Turkmenistan între mirajul perfecţiunii şi realitate





•Motto: „Cei care vor renunţa la libertatea esenţială pentru a dobândi o fărâmă de siguranţă pe moment nu merită nici libertate, nici siguranţă.”

Benjamin Franklin






•Ca studiu de caz, am luat modelul Turkmenistanului care în 1924 a devenit o republica sovietică, iar în anul 1991 a obţinut independenţa. 




•Rezervele de hidrocarburi extensive, care nu au fost încă exploatate pe deplin, au început să atragă atenţia asupra ţării, iar liderii au abordat o politică închisă, de neutralitate după declaraţiile lor, în realitate un regim totalitar, unde factorii de conducere au la dispoziţie toate aparatele statului pentru a deţine puterea absolută.



Din dialogul cu Uniunea Europeanã rezultã un raport care criticã dur represiunile şi condiţiile deplorabile pe care trebuie sã le sufere indivizii.

Turkmenistan este clasificat drept Coreea de Nord a Asiei Centrale.



•Din cele 15 foste republici sovietice, Turkmenistan este poate cea mai represivã din punct de vedere politic, dar şi cea mai bogatã. De la proclamarea independenţei în 1991 s-au produs doar schimbãri de fatadã în ceea ce priveşte conducerea şi birocraţia, ţara pãstrandu-şi în fond acelesi principii din era sovieticã. Existã un singur partid întrucât celelalte nu sunt oficial recunoscute, iar opoziţia este supusã unei represiuni sistematice.







•Manipularea este acţiunea de a determina o persoană, un grup, o colectivitate, să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea tehnicilor de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi decizie. 





•Din multitudinea de metode utilizate de-a lungul timpului de conducătorii diverselor regimuri totalitare, am să evidenţiez doar câteva exemple aplicate în prezent în spaţiul Asiei Centrale, în speţă, în Turkmenistan. 





•Manipularea maselor se face folosindu-se aceleaşi pârghii ca în toate sistemele totalitare : presa, televiziunea, radioul, subordonate total puterii.






•Situat în Asia Centrală, Turkmenistanul se învecinează la nord cu Kazahstanul (379 km), la nord şi nord-est cu Uzbekistanul (1621 km), la sud şi sud-est cu Afganistanul (864 km), la sud cu Iranul (1500 km), iar la vest cu Marea Caspică (700 km). 




•Turkmenistanul este o ţară de tranzit, care face legătură între Orientul Îndepărtat, Asia Centrală, Europa şi Orientul Mijlociu. Prezintă un interes aparte şi pe axa Nord - Sud. 


•Suprafaţă: 491. 200 kmp. 

•Populaţia: cca. 5,2 milioane locuitori (ian. 2014). 





•Preşedintele ales pe viaţă Saparmurat Niyazov a murit în 2006, succesorul său la alegerile din februarie 2007 fiind Gurbanguly Berdimuhamedow care a fost reales în 2012, dar OSCE a acuzat lipsa libertăţii necesară să creeze un mediu competitiv la alegeri. 









•În regimurile totalitare conducătorul este o figură mesianică, o binecuvântare a istoriei, deţinătorul adevărurilor absolute singurul capabil să conducă întreaga societate.
 Pentru a-l venera se crează spectacole grandioase; chipul lui este imortalizat în picturi şi sculpturi;







•I se închină ode şi poezii, figura lui este identificată cu cea a partidului, cu naţiunea, cu întreagă ţară, biografia lui este îmbunătăţită cu noi elemente care să demonstreze faptul că din fragedă pruncie s-a dovedit a fi predestinat să conducă destinele ţării, poporului sau chiar întregii lumi.





•Prin mijloacele media în principal, sunt utilizate tehnici de dezinformare şi prezentare eronată a situaţiei din alte regimuri, comparativ cu regimul aproape perfect în care trăiesc. 



•Deşi nivelul mediu de trai din democraţiile occidentale este mult mai înalt decât cel din regim, informaţiile ce vin din exterior se filtrează cu grijă, pentru a fi evidenţiate doar aspectele negative: 

-criminalitate, şomaj, greve, prostituţie, trafic şi consum de droguri etc , care reprezintă adevărată faţă a occidentului. 

-în acelaşi timp, nu se spune nimic despre celelalte libertăţi şi drepturi cetăţeneşti



•Serviciile specializate în dezinformare au, printre altele, şi misiunea de a susţine zvonul că, deşi s-ar putea să existe unele aspecte negative, cu siguranţă şeful regimului nu le cunoaşte. Deoarece dacă le-ar cunoaşte, ar lua imediat măsuri, continuă argumentaţia zvonului.
•De fapt, conducătorul regimului este extrem de bine informat, chiar despre situaţii care scapă atenţiei cetăţeanului de rând.
 Astfel se şi explică menţinerea lui la putere dincolo de orice raţiune. 

•Totodată, dincolo de ridicarea în slăvi a „măreţelor realizări" din toate domeniile, sunt total interzise informaţiile interne referitoare la criminalitate, cerşetori, handicapaţi, copii orfani s.a.m.d. 

•Conform principiului „despre ce nu se vorbeşte, nu există", asemenea fenomene negative nu se întâlnesc în societatea lor, ele fiind specifice doar altor ţări democratice.











•Societatea este pusă la curent cu măreţele realizări şi ţinută departe de adevăratele probleme sociale. 

•Publicul, este mereu ocupat, fără nici un pic de timp de gândire 

- orice acţiune care duce la accelerarea progresului economic şi la creşterea gradului de bunăstare a populaţiei, trebuie să fie subminate. Populaţia trebuie menţinută la limita subzistenţei pentru a deveni total dependentă de măsurile luate de liderii sistemului.







•Cine controlează trecutul, controlează viitorul. 

•În funcţie de nevoile regimului, o uriaşă armată de oameni lucrează pentru modificarea trecutului, istoria este rescrisă complet, evenimentele din trecut sunt reinterpretate total sau, atunci când acest lucru este imposibil, sunt trecute sub tăcere şi uitate, 

-cărţile, articolele din ziare, documentele sunt reformulate şi noile variante le înlocuiesc în arhive pe cele vechi, care sunt distruse, pentru a nu rămâne nici o urmă despre ceea ce se întâmplă cu adevărat 

-liderilor sistemului li se confecţionează biografii grandioase s.a.m.d. întreg trecutul e recreat pentru a motiva apariţia şi impunerea noii doctrine în respectiva comunitate. 

•Apoi urmează recrearea prezentului, pentru a se cupla perfect cu „logica" doctrinei. 

•Drept urmare în configurarea viitorului se va ţine seama de această nouă „realitate" conformă cu ideologia care se va integra perfect în viziunea propovăduită de liderii sistemului.




•Principiul esenţial de informare într-un sistem totalitar, spune Piotr Wierzbicki, are formă următoarelor directive: 

-Ce trebuie să ştie poporul 

-Ce trebuie să nu ştie poporul. 

•Pentru ambele directive existând un uriaş aparat de stat foarte bine organizat care ajută la îndeplinirea lor. 
•Prin mijloacele media se crează probleme şi apoi se oferă soluţii.
Această metodă se mai numeşte şi ’’problema – reacţie – soluţie”



•Turiştii şi persoanele nerezidente de orice altă naţionalitate sunt priviţi suspicios iar societatea este îndemnată la prudenţă prin mijloacele media şi supusă unei verificări atente în caz că iau legătură cu străini. 








• Instituţiile de invatmant sunt politizate, comportamentul copiilor este controlat încă din faza preşcolară 

- şcoala îl obişnuieşte pe copil cu spiritul de subordonare faţă de autorităţi reprezentate de educatori, profesori, inspectori. Viitorului adult îi va fi mai uşor să se supună pe linie ierarhică, la serviciu, la reuniunile de partid, autorităţilor statului. 

- elevul este obişnuit cu simţul responsabilităţii prin obligaţia de a-şi face temele, de a prezenta rezultatul studiilor sale la termenele stabilite. Adultul se va integra uşor în sistemul social, îşi va duce la îndeplinire sarcinile.

- necesitatea respectării unui program strict, faptul că trebuie să fie în fiecare zi la şcoală, că pauzele au o durata bine stabilită, că minutele de întârziere îi vor aduce penlizari, că anul este împărţit în vacanţe şi perioade de studiu, toate acestea îl obişnuiesc cu programul de lucru de mai târziu şi cu respectarea lui. 

•Deci sistemul de învăţămînt este în aşa fel alcătuit încât să modeleze comportamentul şi gândirea viitorului adult în conformitate cu ideologia regimului aflat la putere. Chiar impunerea uniformei şcolare standard are menirea de a induce sentimentul de dezindividulizare făcând mai uşoară disciplinarea şi manipularea individului.






•Rămânând la analiza sistemului de învăţământ ca instrument de manipulare majoră, trebuie observată şi structura subiectivă a programelor de studiu şi chiar a manualelor în sine.

 Regimurile totalitare politizează programa şcolară începând cu primele clase, prin introducerea unor obiecte care urmăresc inocularea doctrinei respective, de la cea mai fragedă vârstă, în mintea viitorului adult. 








•Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie. 

A face în aşa fel ca poporul să nu înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite pentru controlul şi înrobirea lui. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neştiinţă, care separă clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles de cele dintâi.


•Controlul comportamentului este determinat de controlul realităţii fizice în care trăieşte individul. 

-în această idee, artizanii manipulării au în vedere tipul de locuinţă a individului, felul în care acesta se îmbracă, numărul mediu al orelor de somn, alimentaţia, felul muncii pe care o prestează, ritualurile şi obiceiurile sale şi, în general, toate acţiunile lui. 

•Primul pas îl constituie instituirea unui program zilnic foarte strict, fiecărui individ i se dau sarcini specifice, a căror rezolvare îi ocupă cea mai mare parte a timpului, omul are întotdeauna ceva de făcut, el nu se poate substitui regulilor deoarece ştie că este pasibil de pedeapsă. 

•Având în vedere rolul sistemului de învăţământ, dar şi întreaga complexitate a legilor şi regulamentelor specifice unei anumite societăţi, comportamentul şi gândirea cetăţenilor obişnuiţi, sunt în aşa fel modelate încât să se conformeze şi să accepte cu naturaleţe concepţiile şi standardele care definesc ce este bine şi ce este rău, ce este permis şi ce interzis, ce este moral şi ce imoral, ce este valoros şi ce este lipsit de importantă, ce este adevărat şi ce este fals.

•Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este de a stăpâni prin forţă sau de a-şi distruge adversarii ci de a-şi determina supuşii să gândească sincer aşa cum vor ei, conducătorii.
 Forţa este folosită ca un auxiliar în cadrul unui întreg sistem de recreare a conştiinţelor, sistem în care manipularea are rol determinant. 

•"Individul trebuie să accepte lipsa de importantă a propriei persoane, să se integreze unei puteri superioare şi să fie mîndru că este parte din forţă şi gloria acestei puteri superioare"
Hitler Mein Kampf-1933


•Reprezentanţii opoziţiei politice nu pot rămâne în libertate pentru că foarte uşor ar putea deveni nuclee de cristalizare a unor noi mişcări de rezistenţă.



•În acelaşi timp trebuie evitată cu foarte mare grijă martirizarea lor, pentru a nu rămâne în conştiinţa contemporanilor şi a generaţiilor viitoare drept exemple de verticalitate morală, în acest scop, sunt acuzaţi şi condamnaţi pentru delicte de drept comun.
•În alte cazuri, cu ajutorul media se răspândeau zvonuri şi chiar „dovezi" despre colaborarea lor cu diverse forţe antinaţionale sau chiar cu diverse servicii de securitate străine.
•Atunci când se consideră că înscenările ar lua prea mult timp, sunt lichidaţi pur şi simplu prin „întâmplări neprevăzute".
•Nici o personalitate autohtonă nu trebuie să aibă ocazia de a dobândi mai multă autoritate decât preşedintele.


•Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva să existe reţele de apă neracordate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite.
•Canalizarea veche şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

•Prin mijloacele media sunt prezentate beneficiile construcţiei de noi reţele colective de apă şi se înlătura cele vechi sau alternativele.

•Apa este esenţială pentru supravieţuirea omului, în cazul unor revolte foarte greu de contracarat, controlul asupra reţelelor de apă oferă posibilitatea declanşării unor acţiuni diversionist-teroriste cu efect catastrofal asupra insurgenţilor.

•Pentru reuşita totală a acestor acţiuni este necesar ca toate reţelele de apă se fie conectate la un sistem central, iar sursele independente să fie distruse.

•De asemenea, existenţa sistemului unic de alimentare cu apă face posibilă şi aplicarea altor diversiuni, cum ar fi răspândirea zvonurilor privind otrăvirea apei potabile, ce amplifică starea de tensiune, de nesiguranţă, făcându-i vulnerabili pe cei vizaţi.



•Sunt prezentate realizări măreţe în construcţia şi reconstrucţia şoselelor, a podurilor, a drumurilor şi reţelelor de legătură. 

- astfel, în cazul în care este nevoie de o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.




•Turkmenistanul este o ţară tânăra cu bogate resurse naturale, în curs de dezvoltare pe toate domeniile şi necesită o atenţie deosebită din partea comunităţii internaţionale, dat fiind faptul că este o alternativă la gazele ruseşti. 




•Se încearcã reducerea izolãrii diplomatice, motiv de încântare pentru occidentalii interesaţi de resursele imense de energie. Şi de obicei se urmãreşte în primul rând asigurarea accesului la gazul turkmen şi abia apoi soluţionarea problemei drepturilor omului.





•Când interesul economic primeazã, este mai puţin importantã colaborarea cu un regim atât de represiv, cãci în fond, dupã 24 de ani, Turkmenistan a rãmas o închisoare comunistã cu iz islamist şi unul dintre cele mai inumane sisteme din lume. Pe langã presiunea scãzutã din partea occidentului, Turkmenistan, aşa cum evidentiazã un profesor al Universitãţii din Leeds, a fost tradiţional apolitic, lipsidu-i o elitã intelectualã bine dezvoltatã şi un sentiment naţional bine închegat, ceea ce face ca nici presiunea internã a societãţii sã nu fie de amploare, o uşurare atât pentru liderii politici, cât şi pentru occidentali.









Comments

Popular Posts