Operaţii Multinaţionale în Combaterea Terorismului


Mihail Păduraru


Aspecte Strategice Privind Operaţiile Multinaţionale în Combaterea Terorismului


Problema eficienţei acţiunilor militare a constituit dintotdeauna o provocare pentru planificatori.
Victoriile á la Pirrus, în urma cărora învingătorul era aproape la fel de epuizat ca învinsul, nu au constituit un model tentant. Din motive de eficienţă, în acţiunile militare s-au folosit întotdeauna cele mai moderne instrumente pe care ştiinţa le-a putut oferi. De aceea, războiul a constituit oglinda epocii în care s-a desfăşurat.



Misiunile se pun în aplicare, în cadrul unor operaţii, prin acţiuni concrete în spaţiul luptei, mai exact, într-un teatru de confruntare, denumit teatru de operaţii.


Întotdeauna, în planificarea unei operaţii, se porneşte de la efect, adică de la ceea ce se doreşte a se realiza prin acea operaţie.

Există efecte antecalculate – acestea sunt:

- forţele

- mijloacele

- resursele

- manevrele şi acţiunile posibile

Efectele nu pot fi decât cele care rezultă din aceste premise.


Şi există efecte prestabilite, rezultate din ceea ce se doreşte a se obţine prin război sau prin respectiva operaţie (acţiune) militară.

Aşadar, în sens tradiţional, operaţiile bazate pe efecte nu reprezintă o noutate.

Efectele care se au în vedere sunt cele care-l pun pe inamic în situaţia de a nu putea nici să riposteze, nici să-şi protejeze forţele şi mijloacele,nici să-şi poată regenera în timp util forţa. 

Pentru aceasta, se aplică un concept apropiat de cel formulat de generalul John Shalikashvili, în 1996, în documentul intitulat Joint Vision 2010 (JV 2010) cu privire la manevra dominantă.

Joint Vision 2010 se sprijină pe patru noi concepte operaţionale:

- manevra dominantă;

- angajarea de precizie;

- protecţia integrală;

- logistica în reţea;

•Manevra dominantă vizează modalitatea de a identifica, alege şi categorisi obiectivele, de a stabili centrele gravitaţionale ale dispozitivului inamic şi de a le lovi foarte precis, de câte ori este nevoie:

- combinarea acţiunilor informaţionale (de război informaţional) 

- cu cele spaţiale,

- aeriene,

- navale şi terestre,

- transportul rapid al forţelor şi mai ales al mijloacelor necesare,
- alegerea tipului de acţiuni care se pretează cel mai bine lovirii simultane a punctelor sensibile ale inamicului şi obţinerii succesului planificat.


Celelalte concepte – angajarea precisă, protecţia integrală şi logistica în reţea – sunt complementare manevrei dominante, asigurându-i consistenţă şi eficienţă.

Manevra dominantă este, deci, axul central, suportul şi soluţia operaţiilor bazate pe efecte.




Acest tip de operaţii, deşi nu par esenţialmente deosebite de cele obişnuite, nu sunt posibile decât în cadrul filosofiei de reţea, reacţiei rapide şi unei strategii joint. 


Asemenea operaţii au fost desfăşurate în Afghanistan şi în Irak de către forţele armate ale Statelor Unite. 


Ele au fost atât de bine planificate şi atât de rapide, încât nici talibanii, nici armata lui Saddam Husein, nici reţelele şi organizaţiile teroriste n-au avut, practic, nici o replică. 


Efectele, cel puţin în teatrele de operaţii, în etapa confruntării armată contra armată, au fost uluitoare. 

În câteva săptămâni, o armată care se anunţa o forţă redutabilă, a fost pur şi simplu spulberată. 

Iar cauza nu o reprezintă atât slăbiciunea armatei dictatorului irakian, cât efectele în lanţ ale unor operaţii complexe şi rapide desfăşurate în cadrul unui război bazat pe filosofia de reţea. 


În cadrul operaţiilor bazate pe efecte, se identifică centrele vitale ale inamicului şi se selectează mijloacele şi modalităţile prin care acestea sunt scoase rapid din luptă. 


Cea mai mare parte a acestui ciclu se face automat, prin efectul de reţea, care nu permite suprapuneri, întârzieri confuzii.


Condiţiile esenţiale în planificarea şi efectuarea operaţiilor militare, în condiţiile ameninţărilor asimetrice, sunt următoarele: 

- să aibă o bază legală

- să se înscrie în prevederile Cartei ONU

- să fie conforme cu voinţa comunităţii internaţionale

- să fie pregătite şi desfăşurate sub mandat ONU

- să asigure efectele planificate

- să prevină distrugerile şi efectele colaterale

- să nu afecteze mediul

- să se desfăşoare în siguranţă

- să fie un produs al cooperării strânse între organismele internaţionale şi cele naţionale

- să nu provoace alte conflicte



•În actualele şi viitoarele războaie şi conflicte armate, ca şi în procesul de gestionare a crizelor şi conflictelor, operaţiile vor fi dinamice şi complexe şi vor apropia dimensiunea politică de cea strategică, de cea operaţională şi de cea tactică, întrucât toate confruntările în care sunt implicate forţe şi structuri militare se desfăşoară în văzul lumii, sub obiectivele camerelor de luat vederi şi, evident, sub presiunea opiniei publice. 


•De aceea, confruntările militare vor fi scurte, întrucât, indiferent de cauzele care le-au generat, sunt costisitoare, nu totdeauna foarte eficiente, produc distrugeri şi nu sunt acceptate de populaţie, de organizaţiile şi organismele internaţionale, de societatea civilă şi de opinia publică. 

•Considerăm că, în condiţiile intensificării acţiunilor teroriste, între principalele tipuri de operaţii ar trebui situate şi următoarele: 


•Specifice fenomenului război:

1. În etapa prevenirii războiului şi a conflictelor armate:

- operaţii informaţionale

- operaţii specifice procesului de gestionare şi prevenire a crizelor şi conflictelor 

- operaţii de menţinere a păcii

- operaţii de anihilare a reţelelor, organizaţiilor şi grupurilor teroriste 

- operaţii psihologice 



- operaţii de izolare şi îndiguire a zonelor generatoare de insecuritate, instabilitate şi conflicte 

-operaţii pentru stabilizarea zonelor conflictuale 

-operaţii ecologice (de protecţie a mediului) 

-operaţii asimetrice (antidrog, împotriva traficanţilor, a reţelelor teroriste etc.)




2. În etapa războiului (conflictului militar), în condiţiile acţiunilor teroriste: 

- operaţii întrunite sau integrate ofensive şi defensive împotriva inamicului şi a reţelelor teroriste

- operaţii aeriene

- operaţii navale

- operaţii aeronavale şi aeroterestre

- operaţii informaţionale, inclusiv privind terorismul

- operaţii psihologice de teatru

- operaţii multinaţionale de dezarmare (joint disarmament operations)

- operaţii concordante multiple (several concurrent operations)

- operaţii psihologice împotriva organizaţiilor şi reţelelor teroriste care acţionează în teatru 

- operaţii psihologice împotriva reţelelor teroriste din afara teatrului 

- operaţii logistice

- ciberoperaţii sau operaţii în spaţiul cibernetic
- operaţii antiteroriste (apărare, protecţie împotriva terorismului) 

- operaţii contrateroriste (de combatere –anihilare şi distrugere – a organizaţiilor şi reţelelor teroriste)

- operaţii (acţiuni) de salvare-evacuare
- operaţii de pacificare a părţilor aflate în conflict (în situaţia în care se intervine pentru dezamorsarea conflictului şi rezolvarea diferendului prin interpunere în vederea creării unei conjuncturi favorabile dialogului şi tratativelor)



3. În etapa post-război (post-conflict):

- operaţii de refacere şi reabilitare a structurilor şi infrastructurilor de pace 

- operaţii de stabilizare

- operaţii de stabilitate

- operaţii de restabilire a păcii

- operaţii împotriva organizaţiilor şi reţelelor teroriste
- operaţii antigherilă şi antiinsurgenţi (sau pentru sprijinul insurgenţilor) 

- operaţii informaţionale

- operaţii psihologice

- operaţii de menţinere a păcii

- operaţii umanitare





•Operaţii care nu sunt legate nemijlocit de fenomenul război: 

1. Specifice procesului de gestionare a crizelor şi conflictelor:

- operaţii informaţionale

- operaţii psihologice

- operaţii pentru combaterea traficanţilor, economiei subterane, criminalităţii şi anomiei sociale 

- operaţii de menţinere a păcii

- operaţii de dezamorsare a conflictelor

- ciberoperaţii sau operaţii în ciberspaţiu

- operaţii umanitare


2. Specifice urgenţelor civile şi militare, în situaţii de calamităţi şi dezastre: 

- operaţii de căutare, salvare-evacuare

- operaţii de refacere a infrastructurilor

- operaţii umanitare





•Toate genurile de operaţii, în cadrul noului tip de război, se bazează şi trebuie să se bazeze pe efecte. 
Operaţiile specifice, îndeosebi cele post-conflict, care se desfăşoară în afara conceptului RBR (deşi filozofia de reţea se aplică în aproape toate domeniile de activitate), au în vedere, în genere, obiectivul final şi efectele controlate. 


•Cu toate acestea, efectele şi spiritul de reţea (nevoia de informaţie şi de un sistem coerent de conducere a acţiunii în timp real) pătrund din ce în ce mai mult şi în aceste tipuri de operaţii. Acţiunile teroriste şi de gherilă din Irak, soldate cu morţi şi răniţi, inclusiv din rândul forţelor americane (peste 1.600, până în luna iunie 2005), nu contrazic această realitate. 

•Deşi sunt numeroase, sângeroase şi spectaculoase, iniţiativa strategică nu aparţine teroriştilor, ci forţelor coaliţiei şi noilor structuri de conducere irakiene. 



•Cele ce se petrec în Irak poartă amprenta unei anumite situaţii, întrucât nu s-a obţinut acceptul întregii comunităţi internaţionale, a existat o anumită grabă în ceea ce priveşte înlăturarea dictatorului Saddam Hussein şi democratizarea ţării, fără a se ţine seama de realităţile de acolo şi de necesitatea unui mandat ONU. 



•De unde rezultă că, în ceea ce priveşte operaţiile specifice, dificultăţile sunt mult mai mari decât în planificarea şi efectuarea operaţiilor proprii războiului face-to-face, armată contra armată.

•Este nevoie:

- de un mandat ONU, care se obţine foarte greu (în anumite condiţii, poate fi blocat sau neacordat), 

- de respectarea opiniei publice,

- de un consens în cadrul Alianţei etc.



•Planificarea şi desfăşurarea operaţiilor întrunite trebuie să aibă în vedere, între altele, abordarea unor realităţi ale secolului al XXI-lea care se referă la filozofia şi fizionomia de reţea, la proiecţia forţei, la caracterul flexibil şi expediţionar al acestora, la spaţiul de luptă integrat, digitalizat, la ciberspaţiu şi la tot ce depinde de caracterul acestor entităţi, inclusiv al unităţilor cibernetizate şi luptătorului autonom. 


•Operaţiile speciale împotriva terorismului pot avea: nivel strategic sau operativ şi pot fi desfăşurate de structuri militare naţionale, aliate, de coaliţii sau de grupări de forţe naţionale. 

•Ele pot fi : 

- operaţii militare,

- operaţii militaro-civile,

- internaţionale,

- regionale sau naţionale.



•Aceste tipuri de operaţii pot fi independente, în cadrul războiului împotriva terorismului, al războiului asimetric, disproporţionat sau în oricare alt tip de război (dacă există acolo o componentă teroristă care trebuie dezamorsată sau anihilată). 




•Ele pot preceda un război de tip clasic, se pot desfăşura concomitent cu unele operaţii militare din teatre sau în situaţii post conflictuale. 

•Astfel de operaţii se pot desfăşura oricând.



•Caracteristicile principale ale acestui tip de operaţii se înscriu în următorul perimetru:

- intensitate şi amploare variabile;

- caracter surprinzător;

- arie teritorială foarte mare;

- diversitate de acţiuni;

- amploare variabilă,

- operaţii aeriene sau aero-terestre şi aeronavale prin care se vizează distrugerea reţelelor, locaţiilor şi depozitelor organizaţiilor teroriste, 

- acţiuni punctuale de protecţie a unor obiective sau de anihilare a grupurilor teroriste. 

•Forţele care participă la operaţiile împotriva terorismului sunt sau ar putea fi următoarele:

- structuri de informaţii;
- unităţi ale armatei, îndeosebi forţe speciale, dar şi unităţi de aviaţie, de infanterie, de cercetare, de vânători de munte, de nave, de război psihologic sau de război electronic; 

- unităţi ale jandarmeriei;

- poliţia;

- structuri militare speciale de protecţie şi pază;
- alte structuri de forţă (brigăzi şi detaşamente antiteroriste, structuri de protecţie, de pază şi ordine etc.); 

- instituţii private şi ONG-uri etc.






•Mediul de securitate este generat şi marcat de foarte mulţi factori economici, politici, sociali, informaţionali, ecologici, de realităţi şi de interese.



•Cea mai mare influenţă asupra configuraţiei sale o au, desigur, progresele tehnice, procesele de regionalizare şi globalizare, dar şi decalajele economice imense, evoluţia îngrijorătoare a sărăciei, degradarea mediului, proliferarea armelor de distrugere în masă şi recrudescenţa fenomenului terorist, pe fondul dezvoltării infracţionalităţii, corupţiei, crimei organizate şi traficului de droguri, de arme, de influenţă şi de carne vie. 


•Terorismul a generat unele schimbări importante în orice domeniu şi în orice activitate, inclusiv în ceea ce priveşte filozofia şi fizionomia operaţiilor militare, indiferent unde, când şi sub ce formă s-ar desfăşura acestea. 



•El apare, deopotrivă, ca un factor perturbator şi ca o ameninţare directă. 


•Ca factor perturbator, terorismul obligă structurile politice şi militare să introducă noi măsuri şi noi mijloace de securizare a sistemelor, costisitoare, cronofage şi incomode, să-şi reevalueze vulnerabilităţile şi să ţină seama de ameninţarea teroristă în procesul de transformare a forţei, doctrinei şi strategiei. 


•Ca ameninţare, terorismul aduce elemente noi şi surprinzătoare, care exploatează, direct sau indirect, vulnerabilităţile sistemelor militare sau ale unor sisteme dependente de acestea şi creează probleme greu de soluţionat în teatrele de operaţii sau în afara lor.



•Mediul de securitate se optimizează şi se menţine prin politici, strategii şi acţiuni menite să reducă vulnerabilităţile, să atenueze decalajele, să asigure controlul armamentelor şi gestionarea crizelor şi conflictelor. 


•Situaţia internaţională nu permite, la ora actuală, ca obiectivele unei strategii viabile de securitate să poată fi îndeplinite cu uşurinţă şi în totalitate. 


•Multe zone rămân incerte, atât prin capacitatea de a genera crize şi conflicte, cât şi prin dificultatea gestionării şi dezamorsării acestora.










Popular Posts