Terorismul şi războiul asimetric, noile provocări de securitate în mileniul III

Mihail Păduraru


Motto: „ Terorismul este un alt tip de război – nou ca intensitate, vechi ca origine – un război al gherilelor, al rebelilor, al asasinilor; un război dus prin ambuscade, nu prin luptă, prin inflitraţie, nu prin agresiune, în care victoria se obţine prin erodarea inamicului şi nu prin angajarea lui.  ” 
John F. Kennedy

Vorbim astăzi de noi ameninţări şi noi vulnerabilităţi de securitate în raport cu epocile trecute, de transformarea structurilor de securitate, de noi tipuri de războaie şi noi tipuri de pace.
Trăim într-o lume profund schimbată în care anticiparea viitorului şi cunoaşterea strategică, reprezintă poate cel mai greu test pentru o naţiune.
Un test de care depinde în egală măsură politica strategică a unui stat, dar şi siguranţa cetăţenilor săi, apărarea valorilor naţionale, bunăstarea şi prosperitatea individuală.
Terorismul a devenit în zilele noastre internaţional sau transnaţional prin faptul că au apărut organizaţii şi grupări teroriste care, prin metodele folosite şi întinderea acţiunilor pe care le întreprind, depăşesc frontierele unei ţări şi includ naţionalităţi din diferite state.
Subscriind pe deplin aprecierilor unor autori consacraţi (Burgess; Eva – Ildiko Delcea, 2006) potrivit cărora a defini terorismul este de acum înainte un exerciţiu atât de complex şi de obiectiv încât putem spune că ţine mai degrabă de latura artistică decât de cea ştiinţifică, ne rezumăm numai la a considera că terorismul, fenomen social de factură deosebită, a căpătat la acest început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete.

Fără să avem pretenţia exhaustivităţii în documentare sau a epuizării subiectului în cauză, se poate considera, pe baza faptelor, că “terorismul rămâne preţul plătit de civilizaţia occidentală pentru hegemonia sa şi impunerea principiilor democratice în lume” (Andreescu, 2006).
Terorismul nu este un fenomen nou. El cunoaşte în contemporaneitate o creştere fără precedent, iar prin formele noi de manifestare, prin caracterul său tot mai organizat, pericolul deosebit şi internaţionalizarea evidentă, constituie o ameninţare permanentă la adresa comunităţii umane, a instituţiilor şi chiar a statelor.
Nu există justificare pentru terorism, însă există multe cauze care justifică apariţia şi evoluţia acestui flagel, de aceea există la fel de multe motive pentru a ne gândi la soluţii pentru eliminarea acestor cauze.
Teroriştii vor fi înfrânţi sau anihilaţi doar când ideologiile care-i motivează vor începe să pălească, orice război fiind, înainte de toate, o bătălie a ideilor.
Într-un război care este perceput ca o cruciadă  egoistă, de una dintre părţile combatante şi ca un Jihad dezinteresat, de cealaltă parte, soldaţii americani, israelieni sau britanici, mai bine antrenaţi, remuneraţi şi echipaţi, se străduiesc să supravieţuiască, urmărind atingerea unor obiective pe care deseori le consideră inutile.
Adversarii lor sunt voluntari înzestraţi cu echipament modest, dar pregătiţi să-şi sacrifice viaţa într-o confruntare pe care o consideră necesară.

În timp ce SUA îşi plâng morţii, grupările de rezistenţă îi celebrează pe ai lor.
În activitatea lor, pentru atingerea scopurilor propuse, cei care îl practică recurg la o diversitate de practici teroriste precum asasinatele politice, răpirile de persoane, atentatele cu arme şi bombe, victimele acestora fiind deopotrivă demnitari politici, oameni de afaceri, personalităţi ale culturii şi ştiinţei, poliţişti, ziarişti şi chiar femei, bătrâni sau copii.
Acţiunile teroriste de la 11 septembrie 2001­ din SUA, 11 martie 2004 din Madrid şi cele din 7 iunie 2005 de la Londra, la care se adaugă Beslanul şi Moscova, au “demonstrat că teroriştii moderni pot lovi orice obiectiv, oriunde în lume, încercând prin teroare, modificarea unor decizii, chiar politice.” (Andreescu, 2006).

Atentatele comise de grupările teroriste au avut şi au un impact major asupra civilizaţiei occidentale, libertăţile individuale fiind erodate în numele securităţii cetăţenilor, din ce în ce mai greu de asigurat.
Terorismul reprezintă o ameninţare globală care nu ţine cont de principiile fundamentale ale legii, ordinii şi respectării drepturilor omului.
Terorismul modern, sfidând normele şi legile războiului convenţional, îşi dirijează atacurile asupra populaţiei civile, care reprezintă o ţintă facilă şi eficientă pentru terorişti.
Tehnica atacurilor nediscriminatorii sporeşte panica generală şi induce sentimentul de insecuritate în rândul populaţiei, oricine, oriunde, oricând putând fi victima următorului atentat terorist.
Frica indusă în rândul unei populaţii, care trăieşte sub ameninţarea terorismului, are două componente:
- una raţională, produsă de riscul unei morţi violente, în urma unui atac terorist,
- una iraţională, care nu are nici o legătură cu probabilitatea statistică ca cineva să fie ucis sau rănit într-un atac terorist sau ca un atentat să aibă loc…..aşadar putem spune că terorismul este un război psihologic, o exprimare a influenţei sociale care foloseşte propria imaginaţie a victimei împotriva sa.
Grupările teroriste tind să-şi justifice metodele insistând că au fost obligaţi să apeleze la acestea, datorită ineficienţei altor mijloace politice şi economice şi denunţă considerarea acţiunilor întreprinse drept acte de terorism.
Au apărut structuri teroriste noi care îmbrăţişează cauze religioase şi naţionale  foarte amorfe şi care se ascund în entităţi organizatorice cu structură şi componentă difuză. Spre deosebire de cererile specifice, inteligibile, ale grupărilor teroriste, predominant laice, cunoscute în trecut, care în general îşi asumau actele de violenţă şi le explicau, în prezent majoritatea  acestor atacuri nu sunt revendicate.

Dar nu putem asocia Islamul cu grupările teroriste, a judeca Islamul ca pe o religie violentă este mai mult decât o greşeală. Acesta este o religie a păcii care nu permite uciderea unor oameni nevinovaţi. (Bacchiocchi, 2002). Islamul este religia libertăţii, păcii, binelui şi îndurării (Rashid, 2003).
Noile tipuri de riscuri – difuze, greu de localizat şi practic imposibil de combătut cu mijloace moderne tradiţionale – necesită o nouă abordare integrată, care să îmbine atât instrumente politice şi economico - financiare cât şi o strategie privind utilizarea de noi tehnologii destinate contracarării fenomenului în ansamblul său.
În noile condiţii ale ameninţărilor internaţionale ale terorismului actual, prevenirea, descoperirea şi combaterea acestui flagel nu se poate face decât pe fundamente bine clădite ce trebuie să aibă la bază dreptul internaţional pe domeniu, cooperarea şi colaborarea între statele progresiste ale lumii.
O latura importantă a programelor de prevenire antiteroristă o constituie măsurile de prevenire a scurgerilor de date şi informaţii către potenţialele structuri teroriste. De regulă, structurile teroriste îşi aleg ca ţinte acele obiective care le oferă cele mai mari şanse de realizare a respectivului scop urmărit.
Fără să avem intenţia de a oferi soluţii asupra fenomenului, trebuie să reliefăm faptul că posibilităţile de combatere a acestuia necesită un susţinut schimb de informaţii şi o permanentă cooperare între structurile specializate în domeniu.
Schimbul de informaţii, în scopul prevenirii şi combaterii terorismului, se impune cu atât mai mult cu cât până în prezent, în România, fenomenul terorii nu s-a manifestat la intensitatea şi amploarea existentă în ţările vestice.
Ca atare, raportat la fenomenul terorist, Europa se confruntă cu o amplificare a acţiunilor infracţionale, cum ar fi: contrabanda, bancruta frauduloasă, traficul ilegal cu stupefiante, cu armament, muniţie, explozivi, monedă falsă, traficul de persoane, depunând eforturi multiple în scopul prevenirii şi combaterii acestora.

Pornind de la cele precizate, se poate aprecia că organizaţiile criminale şi cele teroriste converg caracteristici multiple ce permit o strânsă cooperare, astfel încât acestea permit o înaltă ierarhizare structurală, cu paliere decizionale, cu sarcini şi competenţe bine definite. Totodată, în desfăşurarea activităţilor specifice, acestea  uzitează de acoperiri oficiale, fiind vizate activităţi ilicite de  mare amploare, violenţa fiind principala regulă de acţiune.
Cu intenţia de a susţine o mai bună cunoaştere a fenomenelor terorismului şi crimei organizate transnaţionale, apreciem că Al – Qaida reprezintă chintesenţa acestor manifestări.
Pe acest fond, strategiile de securitate trebuiesc regândite fundamental, luând în calcul includerea de noi vectori în ecuaţia de siguranţă naţională a fiecărui stat.
În contextul în care forurile continentale şi mondiale îşi canalizează eforturile pe direcţia identificării soluţiilor adecvate pentru eradicarea fenomenului terorist, România şi-a amplificat eforturile de contracarare a acestui flagel, atât în plan internaţional cât şi în plan intern. Aceste eforturi vizează alăturarea României la coaliţia internaţională, în scopul combaterii terorismului,  prin punerea la dispoziţie a întregului potenţial naţional şi intensificarea măsurilor de actualizare a cadrului legislativ şi implementare a acquis – ului comunitar.
În timp ce specialiştii nu reuşesc să cadă la un consens în definirea conceptelor de terorism, crimă organizată, mafie sau corupţie, definibile din variate unghiuri şi experienţe, structurile crimei organizate dovedesc din ce în ce mai multă uşurinţă în adaptarea faţă de schimbările de situaţii şi condiţii, orientându-se foarte rapid spre spaţiul economic care le asigură câştigurile cele mai mari şi posibilităţi concrete de pătrundere în instituţiile sociale şi în cele ale ordinii juridice.
Din analiza modului de desfăşurare a acţiunilor teroriste pe plan mondial în ultimul deceniu şi situaţia actuală atinsă, putem să anticipăm o posibilă evoluţie a acestora:
-unele acţiuni teroriste vor putea produce crize majore la nivel mondial, cu repercursiuni asupra multor state în plan economic, financiar, politic, militar, moral şi cultural;
-se vor diversifica formele şi modurile de acţiune şi se vor selecta major ţintele în genul ‘’punct ochit, punct lovit, succes realizat’’;
- vor prolifera cantitativ şi calitativ actele teroriste cu incidente de mare anvergură;
- se va internaţionaliza şi generaliza tot mai mult terorismul de mare putere
Din aceste perspective, statele – în calitatea lor de garanţi ai respectării drepturilor fundamentale ale omului şi de principali actori şi regizori ai scenei mondiale – sunt obligate să prevină, descopere şi să combată terorismul, prin instrumente juridice şi prin măsuri şi mijloace specifice, în cadrul unor largi cooperări internaţionale.



Eforturile conjugate ale comunităţii informative internaţionale, orientate în direcţia prevenirii, descoperirii şi combaterii tuturor manifestărilor fenomenului terorist şi al activităţilor asociate acestuia, trebuie să ţină cont de noile provocări şi tendinţe ale potenţialului de acţiune al organizaţiilor teroriste, în raport cu care se evidenţiază:
-creşterea semnificativă a riscurilor societăţii umane, rezultate din reorientarea unor acţiuni teroriste către ţinte de anvergură din cadrul aviaţiei civile care pot genera consecinţe devastatoare asupra securităţii aeronautice;
-folosirea de către unele reţele teroriste a unui mod de operare relativ autonom, care asigură stricta compartimentare şi secretizare a “informaţiilor vitale” pentru asigurarea reuşitei acţiunilor teroriste;
- generalizarea folosirii de către teroriştii coordonatori a unor mijloace de comunicaţii sofisticate ( telefonie mobilă, echipamente de criptare performante, internetul) care cu greu pot fi localizate în timp operativ util;
- apariţia unui nou tip de pericol, generat de folosirea în comiterea de acţiuni teroriste a “extremiştilor  din umbră” , aceşti indivizi nu îndeplinesc ordine ierarhice şi nu sunt fideli unor entităţi naţionale ci se bazează pe un sistem de contacte stabilite în funcţie de interesele criminale, astfel de indivizi pot decide şi duce la îndeplinire, independent, orice tip de acţiuni teroriste.
- reconsiderarea rolului teroriştilor sinucigaşi în infrastructura operaţională a organizaţiilor teroriste, acest gen de acţiuni sunt,  pentru structurile care le folosesc, avantaje majore faţă de  cele convenţionale.
- proliferarea riscurilor generate de  vulnerabilităţile ce pot fi  exploatate de către organizaţiile teroriste în vederea obţinerii de date şi informaţii privind procurarea, producerea şi folosirea armelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare.
Terorismul este un fenomen caracteristic unui conflict asimetric care este purtat de pe poziţii inferioare de forţă( militară,politică sau economică) şi în sine este o tactică de ultim resort şi sacrificiu.

De multe ori, terorismul este greşit asimilat cu fanatismul, insurecţia, crimele de război sau alte atrocităţi umane făcute de forţe armate ale unor state sau cu unele operaţiuni clandestine.
Uneori, această confuzie este întreţinută cu intenţie fie din motive de propagandă, fie de manipulare a maselor de la alte probleme majore ale societăţii respective.
Ameninţările teroriste sunt de mare actualitate. În următorul deceniu, ele nu vor dispărea, ci, dimpotrivă, este posibil să se diversifice şi să se amplifice. Atacurile teroriste sunt şi vor fi şi în continuare atipice, lipsite de orice moralitate şi în afara oricăror reguli ale păcii şi războiului.
Terorismul constituie o ameninţare din ce în ce mai pronunţată la adresa păcii şi securităţii, a fiinţei umane, a valorilor şi a civilizaţiei. Această ameninţare este direct proporţională cu vulnerabilităţile societăţii moderne şi evoluează pe măsură ce faliile se adâncesc, conflictele se amplifică şi crizele se înmulţesc.

Teama de exterminare culturală şi de pierdere a suveranităţii grupului etnic generează folosirea tuturor mijloacelor posibile de apărare şi îi conduce la violenţă iraţională. Oamenii devin foarte sensibili atunci când le sunt ameninţate valorile cu care ei se identifica: limba religia, teritoriul natal, neamul.
În ultimul deceniu  provocările nu mai sunt doar conflicte inter – statale, ci sunt de natură mult mai complexă, aparţinând nu o singură dată zonei crimei organizate, terorismului, instabilităţii economice şi nu în ultimul rând ameninţărilor la adresa mediului înconjurător. În acest context, se poate considera că ne confruntăm cu noi ameninţări, agresive şi imprevizibile ca potenţial, putere de distrugere, resurse, reţea de întindere mondială, scopuri şi ţinte.

Dacă până în prezent terorismul era considerat ca o formă de conflict de intensitate scăzută, fiind situat la extremitatea inferioară a spectrului unui conflict armat care putea genera un război, de acum înainte, fenomenul terorist, în întregul său, este tratat drept „o nouă formă de război“, capabil să determine probleme şi să provoace consecinţe ca şi un război clasic. Cu toate că din punct de vedere al ştiinţei militare, războiul împotriva terorismului  este discutabil  ca formă a acţiunilor de luptă,
Acesta va fi  “războiul  viitorului”.



Bibliografie

TERORISMUL , ULTIMA SOLUŢIE ?
Cristian BARNA

TERORISMUL, CRIMA ORGANIZATĂ TRANSFRONTALIERĂ ŞI DROGURILE
Vicenţiu Virgilius STANCIU

VOCEA TERORII
ÎNTRE „LEGEA ISLAMICĂ” ŞI „CONŞTIINŢA CIVILIZAŢIEI”

 Anghel ANDREESCU


TERORISMUL EUROPEAN  („TE – SAT 2007”)  ŞI CRIMA ORGANIZATĂ

Anghel ANDREESCU

Nicolae RADU



UN RĂZBOI AL MINŢII  
George Cristian MAIOR

Popular Posts