SECURITATEA ȘI CONFLICTUL LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI







 “Singurul mod de a descoperi limitele posibilului este de a trece în domeniul imposibilului”

   “Edward A. Murphy”



INTRODUCERE

   Mediul de securitate contemporan reflectă o consecință a globalizării, care a creat și a dat putere unor game diverse de inamici ai lumii moderne, bazate pe valorile democrației și care a provocat acei adversari să caute modalități asimetrice și mijloace neconvenționale pentru a confrunta Occidentul. Un atac convențional este mai puțin probabil să aibă loc, dar înfruntarea amenințărilor asimetrice,inclusiv terorismul este mult mai probabilă. Acest fapt a generat un mediu de conflict complex, divers, difuz și letal.
   Există numeroase bariere : terenul este complex în termeni ce privesc caracteristicile fizice, populația, mediul informațional, domeniile și categoriile de amenințare sunt diverse , distincția conceptuală a difuzat și este neclară, iar indivizii,acum au capabilitatea de a provoca o înfrângere strategică prin intermediul armelor de înaltă letalitate.
   Mediul de securitate contemporan și pe cale de consecință mediul de conflict determină ca lupta armată să fie deosebit de complexă, afectând toate elementele de natură organizațională a forțelor armate, planificarea, conducerea, desfășurarea și angajarea acestora,iar o structură de forțe adecvate poate da un răspuns pe măsură.
Prin urmare ,structurile militare trebuie adaptate/transformate sau construite pentru a face față cerințelor pe care le presupune mediul de conflict actual.
   Optimizarea fortelor pentru lupta armată complexă necesită o abordare corespunzătoare a conducerii, organizării, pregătirii, tacticii și dezvoltării capabilităților. Generarea unor astfel de forțe optimizate pentru mediul de conflict al secolului XXI constituie principala provocare pentru dezvoltarea forțelor armate.
   Războiul de precizie creează o necesitate pentru operații în teren complex. Pentru țările cu forțe aeriene și navale capabile, care pot distruge un inamic folosind mijloace de precizie, operațiile terestre în teren complex sunt mai probabile și mai necesare. Acest lucru este posibil deoarece, atunci când inamicul în teren deschis poate fi selectat cu precizie și distrus de armele forțelor aeriene și navale aflate la distanță, singurul refugiu al inamicului este să ducă lupta în strânsă apropiere de un teren complex, grupuri de populație mari sau aglomerări urbane care le permit să supraviețuiască împotriva mijloacelor de lovire de precizie.
   Acest lucru a fost observat în războiul din Irak, unde majoritatea angajamentelor de luptă ale forțelor terestre au avut loc la marginea zonelor urbanizate. De aceea, tendința forțelor armate este de a dezvolta capacități , de a conduce și a desfășura lupta apropiată în teren complex – deoarece acesta este locul unde va fi inamicul. Începând cu ultima decadă a secolului XX, forțele armate ale statelor     s-au  schimbat semnificativ pentru a se adapta la mediul actual de securitate și conflict. Nu numai faptul că forțele armate au devenit mai mici , ci ele au devenit mai letale. În dezvoltarea forțelor armate actuale și ale viitorului, statele modelează un sistem de sisteme care promit o energie fără precedend în luptă.
    Necesitatea presantă de a pregăti forțele armate pentru mediul actual de securitate și de conflict a fost abordată de numeroase studii. Acestea au definit interesele de securitate națională, au descris mediul de securitate internațional în viitor, au identificat viitoarele obiective de securitate națională și conceptele strategice care derivă din analiza mediului de securitate și au determinat și formulat capabilitățile militare necesare la începutul secolului XXI.
   O concluzie generală, care se desprinde din  majoritatea studiilor ce abordează problema definirii forțelor armate reclamate de mediul de securitate și conflict al secolului XXI, relevă faptul că acestea vor diferi în mod distinct ca rol, structură ,doctrină și concepte de angajare operațională față de cele pe care le cunoaștem astăzi. Plecând de la considerentele anterioare, studiul analizează mediul de securitate și conflict și propune un posibil răspuns al forțelor armate la acest mediu. De asemenea, sunt analizate relațiile și interpendențele dintre interesele și obiectivele de securitate națională, conceptele strategice pentru promovarea intereselor prin îndeplinirea obiectivelor, capabilitățile militare necesare pentru a susține implementarea conceptelor ca parte a procesului de modelare a forțelor armate pentru mediul de securitate si conflict al secolului XXI.



                                       
1. MEDIUL DE SECURITATE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

     Mediul de securitate contemporan reflectă o consecință a globalizării, care a creat și a dat putere unor game diverse de inamici ai lumii moderne,putere bazată pe valorile  democrației. De asemenea, SUA au o dominare  fără precedent în domeniul puterii militare convenționale, care le fac invincibile într-o confruntare militară convențională forță contra forță. Cei doi factori, globalizarea și dominarea militară a SUA, au determinat inamicii lumii moderne să caute modalități asimetrice și mijloace neconvenționale de confruntare.


1.1 GLOBALIZAREA
   Influența principală asupra mediului de securitate contemporan este reprezentată de globalizare. O definitie generală a globalizării larg acceptată o descrie ca fiind “un proces de conectivitate din ce in ce mai mare , unde ideile , capitalul bunurile, serviciile, informațiile și oamenii sunt transferați aproape în timp real dincolo de granițele naționale “.
   Globalizarea, în timpul ultimelor decenii ale secolului  XX, a creat învingători și învinși. O economie globală și o cultură globală în faza de germen este în curs de dezvoltare, dar aceasta nu este în beneficiul universal. Sărăcia, bolile și inegalitatea rămân probleme majore pentru mare parte din lume, iar economia globală este vazută ca favorizând Occidentul, în timp ce slabește națiunile în curs de dezvoltare. Dezvoltarea culturii globale este percepută ca o formă a expansiunii culturale Occidentale, corodând credințele religioase, erodând structura societăților tradiționale și conducând la dezorganizarea socială, spirituală și culturală.  Aceasta a creat o clasa de actori - adesea actori nostatali – care  se opun globalizării și beneficiarilor ei. Globalizarea a creat inamici ai Occidentului și le-a dat instrumente fără precedent pentru cauza lor viitoare. Mass-media globalizată, sateliții de comunicații, deplasările intra și intercontinentale , comerțul internațional și internetul facilitează coordonarea mișcărilor difuze care se opun dominației Occidentului. Circulația liberă a capitalului , persoanelor și ideilor, permite răspândirea mișcărilor potrivnice globalizării și le asigură mijloace pentru dezvoltarea ulterioară.
  În plus, globalizarea nu este controlabilă deplin de către guverne. Corporațiile multinaționale, organizațiile transnaționale și actorii neguvernamentali sunt jucători principali în globalizare. Într-adevăr, aceasta este o cauză pentru care inegalitățile și problemele s-au amplificat. În multe cazuri, forțe, altele decât politica națională a statelor, facută cu bună știință, conduce procesul globalizării. Acest lucru împiedică un răspuns eficient împotriva adversarilor generați de globalizare. În cele din urmă,securitatea națională a statelor , ca de altfel toată viața națională a acestora, a devenit globalizată. Sub globalizareinteresele de securitate națională ale unei națiuni nu se mai extend, ci se pun în ecuație numai la teritoriul statului respective.

1.2 DOMINAREA MILITARĂ A SUA
     Datorită  superiorității sale economice și tehnologice,parțial rezultată din globalizare, SUA au o dominare fără precedent în domeniul puterii militare convenționale. Toți actorii din mediul internațional de securitate, state sau actori nonstatali,fie că doresc binele sau răul SUA, trebuie să ia în considerare această putere militară, care fac SUA în esență invincibile într-o confruntare militară convențională forță contra forță.
   De aceea, războaiele convenționale tind să fie scurte, intense și limitate, constând în Victoria rapidă a SUA  și  aliaților sau de partea celor care înt-un conflict se apropie cel mai mult de capabilitățile militare ale SUA. Aceasta înseamnă că războiul convențional a încetat să fie arena principal pentru confruntarea militară. Dominarea militară a SUA a condus la un comportament de evitarea asimetrică din partea oponenților săi .
   Acești oponenți nu pot înfrânge SUA într-un război convențional deoarece confruntarea militară directă  împotriva forțelor SUA nu poate fi câștigată în mod principal. De aceea, actori cum sunt Al Qa'eda, au adoptat o strategie asimetrică, căutând modalități, altele decât operațiile militare convenționale în care să se confrunte cu SUA. De asemenea, ei au adoptat o strategie asimetrică la nivelul teatrului de operații prin care caută să atragă Occidentul într-o confruntare în creștere, prelungită și istovitoare cu restul lumii, în mod particular cu lumea islamică. La nivelurile operativ și tactic, acestă strategie este executată prin mijloace neconvenționale – terorism, insurgență,subversiune și operații informaționale – făcând răspunsurile militare decisive și problematice.
 În viitor , Victoria într-o luptă armată convențională este posibil să nu mai fie decisivă. Dacă oponenții caută să confrunte o forță armată pe o scenă, alta decât conflictul militar convențional, atunci o decizie strategic este posibil să fie inefabil, indifferent de modul în care forțele armate își îndeplinesc misiunile în lupta armată actuală. În aceste circumstanțe, succesul militar este esențial să stabilească condițiile pentru succes.  Dar el nu este decisiv, alte elemente ale puterii naționale trebuie să fie aplicate de factori de decizie politico – militară , într-o idee unitară , pentru a rezolva conflictul. Războiul din Irak este un exemplu. Succesul militar împotriva regimului Ba'athist a fost o condiție esențială pentru a realize scopul de război al SUA, acela de a schimba regimul. Schimbarea regimului ar fi fost imposibilă fără înlăturarea amenințării  din partea armatei irakieneși a guvernului. Astfel, succesul militar in operațiile de luptă convențională a fost esențial pentru a stabili condițiile pentru schimbarea regimului. Totuși, odată ce operațiile militare majore s-au incheiat la 1 mai 2003, acesta a fost mai degrabă începutul decât sfârșitul fazei decisive din punct de vedere strategic. Alte elemente ale puterii naționale, sprijinite de puterea militară și operațiile de construcție a națiunii, au devenit decisive în obținerea scopurilor de război ale SUA.
   Pentru țările mici, membre ale NATO și UE, cum este și cazul României, dominarea militară a SUA are atât efecte pozitive cât și negative. De partea efectelor pozitive cât și negative. De partea efectelor pozitive se situează faptul că riscul unui atac împotriva României a scăzut într-o mare măsură. Calitatea de membru NATO și UE face ca un atac convențional direct asupra României să fie un curs de acțiune extrem de nesăbuit pentru orice adversar.
 Dar aceasta nu înseamnă însă că este imposibil – războiul, deși adesea servește obiectivelor politice  raționale, conține elemente de iraționalitate și de întâmplări neprevăzute care pot conduce un oponent să atac, să spunem pentru motive politice interne sau din eroare, fără a ține seama de probabilitatea de a fi înfrânt. Dar un asemenea atac este foarte puțin probabil.. De partea efectelor negative,totuși, adoptarea strategiilor asimetrice și mijloacelor neconvenționalede către anumiți actori, expune România la amenințări diverse, complexe și neclare care pot cere un răspuns militar.
   Globalizarea și factorul legat de dominarea militară a SUA creează un mediu de conflict complex, divers, difuz și letal.

2.MEDIUL DE CONFLICT LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
  
   Deși unele elemente în acest mediu sunt noi, există continuitate între formele de luptă armată anterioare și tipurile noi de conflict care apar. Acestea reprezintă tendințe de lungă durată în cadrul luptei armate – complexitate, diversitate, difuzie și letalitate. Globalizarea și progresul tehnologic a determinat ca aceste tendințe pe termen lung să interacționeze într-o consolidare reciprocă, în timp real. Împreună aceste tendințe generează o complexitate crescută care este mai mare decât suma părților sale, creând noi provocări pentru forțele militare și guverne.
   Pentru a descrie mediul de conflict și efectele sale, în continuare se va analiza fiecare tendință. Totuși, ceea ce este nou cu privire la situația contemporană constă în maniera impredictibilă , neclară și foarte complexă în care tendințele interacționează și nu în fiecare tendință în sine.


2.1 Complexitatea
   Astăzi, o forță militară desfășurată într-un teatru de operații are de a face cu mulți adversari dincolo de oponenți tradiționali, forțele armate regulate ale statelor. Aceștia include insurgenți,teroriști, organizații criminale și multe alte elemente. Evenimentele de astăzi din Irak și Afganistan reflectă această realitate, dar toate conflictele, începând cu sfârșitul Războiului Rece, au confruntat forțele regulate simultan cu o varietate de oponenți. Aceasta creează un mediu de conflict multilateral și neclar.
   În plus, forțele militare ale unui stat operează în cadrul unor grupări complexe de elemente prietene. Acestea includ aliații, partenerii de coaliție, elementele de impunerea a legii, serviciile de informații, alte agenții guvernamentale și populația locală. Voința politică, opinia publică și elementele puterii naționale sunt in acest fel , caracteristicile centrale ale operațiilor militare. Aceste elemente interacționează cu forțele militare în diferite moduri și la diferite niveluri, complicând planificarea, luarea deciziilor și execuția, făcând lupta armată destul de complexă.
Aceasta a fost din totdeauna așa, dar progresele în tehnologia comunicațiilor a determinat ca această interacțiune să aibă loc aproape în timp real, cu efectele care se complică imediat asupra operațiilor curente. Mai mult decât atât, globalizarea comunicațiilor generează numeroși spectatori, elemente neutre, comentatori și critici. În acest sens, Mass – media internațională este cea mai proeminentă, dar interesele de afaceri, organizațiile internaționale cum ar fi ONU, grupurile de anturaj, agențiile legale, forțele neutre, populația și mulțimea adversarilor în sine , sunt, de asemenea, jucatori principali.

2.2  Complexitatea terenului
   În plus, terenul unde acționează forțele este complex . Complexitatea terenului este dată în principal de trei elemente: caracteristicile fizice, populație și mediul informațional.

2.3 Caracteristicile fizice ale terenului
   Exemplele de teren complex din punct de vedere fizic include zonele urbanizate, regiunile muntoase, zonele împădurite, regiunile de litoral ,zonele cultivate, mlaștinile și estuarele, etc.
Este de remarcat că mai mult de 75 % din populația globului trăiește în zone cu teren complex din punct de vedere fizic. Asemenea terenuri cuprind în mod tipic un mozaic de spații largi și deschise care favorizează manevra, zone de teren compartimentat unde coridoarele de mobilitate canalizează acțiunile pe numite direcții și porțiuni de teren restrictiv care împiedică deplasarea, limitează acțiunile și îngreunează observarea. Aceasta înseamnă că forțele pot fi atrase într-o luptă apropiată în contact nemijlocit mai rapid. În terenurile deschise o forță ar putea detecta inamicul de la o distanță îndepărtatăși l-ar evita sau l-ar angaja numai în termeni favorabili.   Într-un teren complex, abilitatea de a detecta inamicul de la mare distanță este mai redusă, însemnând că forțele pot să intre în lupta apropiată fără avertizare.



2.4 Mediul informațional complex
   Se poate vorbi de un mediu informațional comple, atunci cand, sursele multiple sau caile de transmitere pentru comunicații, date sau informații, inclusiv știrile mass-media există într-un mediu operațional. O forță care desfășoara acțiuni militare într-un astfel de mediu va fi incapabilă să controleze fluxul de informații în zona sa de operații. Acest lucru, cel mai adesea, se întâmplă în terenurile urbanizate, unde toate părțile implicate în conflict este posibil să folosească același dispozitiv de recepție-transmisie automată a convorbirilor efectuate cu ajutorul telefoanelor mobile sau releele de satelit și să obțină informații tactice de la mass-media care operează în aceeași zonă fizică, naturală.
   Terenul complex este, așadar, compus din elemente fizice, umane și informaționale care interacționează într-o manieră de consolidare și sprijin reciproc, conducând la medii de operare cu densitate extremă și fricțiune enormă asupra operațiilor militare. Astfel, asemenea operații tind să devină rapid împotmolite și aduse în impas.


2.5 Abordarea complexității
   Așa cum s-a afirmat anterior, tendința către complexitate este foarte veche. Totuși , în secolul XX , o serie de războaie care amenințau să distrugă state întregi și culturile acestora ,au dominat percepțiile,ascunzând cea mai de durată realitate a conflictelor limitate sau “razboaielor mici”. Tehnologia industrială disponibilă statelor secolului XX , combinată cu urmările grave ale înfrângerii sau chiar ale luptei armate în sine, a condus multe state să adopte o abordare industrială a aplicării forței. Ele s-au concentrat pe acțiunile de luptă împotriva forțelor armate ale statelor inamice, și au lasat restul mediului de conflict izolat . Această abordare a privit războiul mai degrabă ca o problemă de inginerie decât una de natură umană.
   O abordare mai recentă este cunoscută ca “ Razboiul celor trei cartiere”. Această idee, promovată de generalul american Charles Krulak în 1998 și perfecționtă de US Marine Corps afirmă că în războiul modern “ pe un cartier de oraș, o forță va fi angajată în acțiuni de luptă, pe un altul, pușcașii marini vor asigura asistența umanitară, în timp ce pe un al treilea ei vor fi angajați în contra insurgența”. Această abordare admite ideea nevoii de a desfășura multe misiuni  în mod simultan și de a căuta să se administreze complexitatea prin executarea acestor misiuni in perioade de timp diferite, cu forțe diferite sau în diferite  locuri în întreaga Zonă de Operații.
  Abordarea perioadei industriale este inadecvată pentru mediul de conflict curent. În schimb, într-o extensie a “Războiul celor trei cartiere”, forțele trebuie să desfășoare diverse misiuni cu aceleași elemente, în același timp ,în același loc. Această “ diversitate“ este următorul element cheie al mediului.


2.6 Diversitatea
   Mediul de  conflict a inclus întotdeauna teroriști , gherile rurale ,bandiți, elemente criminale, luptatori tribali și mercenari. Dar astăzi de asemenea, include traficanți de droguri, corporații multinaționale, companii de securitate private, protestatari neînarmați, grupuri de anturaj, hackeri, insurgenți elemente turbulente, traficanți de oameni, pirați, secte religioase, mass-media și alianțe diplomatice.
   Multe din aceste grupuri nu reprezintă “ amenințări“ în sensul opoziției armate, iar aplicarea forței militare împotriva multora dintre ele ar putea fi problematică în termeni de legalitate, morali sau tehnici. Cea mai evidentă amenințare a zilelor noastre este reprezentată de rețele teroriste transnaționale cu arme de distrugere în masă. Dar celelealte amenințări – inclusiv forțele armate ale statelor naționale – rămân și trebuie să fie abordate în mod concomitent.
   Prin contrast, forțele armate ale unui stat suveran, democratic și membru responsabil al comunității internționale sunt constituite în mod legal. Acțiunile forțelor armate ale acestor state vor fi caracterizate de supremația civilă, primatul legii, valorile democratice, respect pentru viața și demnitatea umană și necesitatea de a apăra o societate deschisă. Aceasta înseamnă că forțele armate ale statelor membre vor diferii considerabil de cele ale adversarilor lor și de cele ale multor parteneri de alianță/coaliție. În anumite domenii, cum este cel al regulilor de angajare , este posibil să existe de asemenea diferențe între forțele armate ale unui stat și partenerii săi tradiționali. Împreună cu descrierea comportamentului de evitare asimetrică prezentat mai sus ,diversitatea este o cauză majoră a conflictelor militare asimetrice.
   Deoarece există numeroși actori diferiți, diversitatea creează asimetrie – o incompatibilitate a capabilităților , culturilor, tehnologiei, obiectivelor sau voințelor. Asimetria , în schimb ,  exploateză o incompatibilitate în capabilitățile de  înfrângere a adversarului.
   Forțele armate convenționale tind să aibă capabilități puternice de a învinge la nivel tactic , fiind greu de înfrânt într-o luptă armată tradițională. Totuși capabilitățile lor de învinge la nivel strategic este posibil să fie mai scăzute decât capabilitățile lor tactice, de aceea ele pot fi vulnerabile la schimbările în opinia publică, voința politică și aversiunea față de pierderile de vieți omenești.
   În schimb , mulți adversari potențiali au capabilități scăzute de a învinge la nivel tactic, fiind mai ușor de înfrânt în lupta tradițională modernă (exemplul Irak și Afganistan ). Dar pentru că aceștia adeversari sunt adesea nonstatali, semiautonomi, organizați în grupuri mici au o invulnerabilitate relativă la schimbările în voința politică, sprijinul comunității sau opinia publică, așadar ei au capabilități superioare de a învinge la nivelul strategic.
  Aceasta  înseamnă că modul în care operează forțele este la fel de important ca și câștigarea luptelor individuale, deoarece un eșec tactic minor sau pierderile semnificative de vieți pot să aibă un efect strategic disproporționat. În schimb aceasta înseamnă că ridicarea capabilităților de înfrângere strategică a forțelor este un factor important în pregătirea pentru conflictul contemporan.



Concluzii
   Concluzile principale care se desprind din această succintă trecere în revistă a mediului de securitate și a mediului de conflict sunt suficient de clare așadar din complexitate, deducem că mediul de securitate contemporan este într-o continuă dezvoltare în pas cu treapta pe care civilizația și problemele ei o înaintează, dar suntem conștienți că odată cu acest lucru intervin și anumite bariere – amenințări în noul mediu în care globalizarea ajunge și de aceea trebuie să găsim diferite soluții și metode pentru a combate orice nouă amenințare la adresa securității.
  Din punct de vedere al conflictului deducem că forțele terestre trebuie să devină cât  mai bune în planificarea efectelor într-un mod agil de la un capăt la celălalt al întregii game de operații miltare în teren complex, iar o altă concluzie principală o constituie diversitatea, de unde deducem că există o cerință de a ridica capabiltățile de înfrângere la nivel strategic pentru forțele terestre desfășurate și de a deveni mai adaptabile și agile în execuție și tranziția dintre o gamă largă  demisiuni și medii.


BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Arădăvoaice, Gheorghe; Iliescu, Dumitru; Niţă, Dan Laurenţiu, Terorism,
antiterorism, contraterorism, Ed. Antet, Bucureşti, 1997, 383 pag.
Bădescu, Ilie; Dungaciu, Dan; Baltasiu, Radu, Istoria sociologiei. Teorii contemporane,
Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996, 704 pag.
Ionescu, Ion; Stan, Dumitru, Elemente de sociologie, vol. 1, Ed. Universităţii
“A.I. Cuza”, Iaşi, 1997, 348 pag.
Katzman, Kenneth, Terrorism: Near Eastern Groups and State Sponsors,
Congresional Research Center Report for Congress, 2001
Popa, N.; Mihăilescu, I.; Eremia, M., Sociologie juridică, Ed. Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 1997, 124 pag.
Rădulescu, Sorin M., Homo Sociologicus. Raţionalitate şi iraţionalitate în acţiunea
umană, Casa de editură şi presă “Şansa” – SRL, Bucureşti, 1994, 302 pag.
Snowden, Ben; Hayes, Laura, State-Sponsored Terrorism, 2001
XXX, Terorismul, Ed. Omega, Bucureşti, 2001, 224 pag.
77
Dicţionar de analiză politică, coord: J.C. Plano, R.E. Riggs, H.S. Robin, articolele:
sistem, sistem social, Ed. Ecce Homo, Bucureşti, 1993, 196 pag.
Dicţionar de sociologie LaRousse, coord.: R. Boudon, Ph. Besnard, M.
Cherkaoui, B.-P. Lecuyer, articolele: anomie, devianţă, teoria sistemelor, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1996, 366pag.
Dicţionar de sociologie, coord.: Gilles Ferreol, articolele: anarhie, anomie,
constrângere socială, devianţă şi criminalitate, sistem, Ed. Polirom, Iaşi, 1998, 254
pag.
Dicţionar de sociologie, coord.: C. Zamfie, L. Vlăsceanu, articolele: anomie,
coerciţie, conflict, contradicţii sociale, criză, echilibru social, etichetare socială, insecuritate,
sistem social, terorism, Ed. Babel, Bucureşti, 1998, 754 pag.
Patterns of Global Terrorism – 2000, U.S. Department of State, 2001
Jeremy Rifkin, Bioterorisme high-tech et révolution genetique, Le monde,
05.10.2001.
Louise Leduc, Bioterorisme: de la science fiction ŕ la réalité, La presse, 04
septembre 2001.
Ron Purver, La menace de terrorisme biologique en chimique sélon les sources
publiées, CSIS/SCRS, 1955.
Robert S. Root-Bernstein, Inféction terrorism, Atlantic monthly, 1991.
Les Etats-Unis réorganissent la lutte contre la terrorism, propos de MM. Clarke
et Blitzer.
Brad Roberts, Biological weapons: weapons of the future?, Washington DC,
Center for Strategic and International Studies, 1993.
Terrorisme: la guerre (Terrorism: the war), www.strategic-
Road.com/dossier/terrorusa.
François-Bernard, Huyghe – Twin Towers et Big Brothers, 09/2001,
www.strategic-Roads.com.
Rapport 2000/02: Terrorisme chimique, biologique, radiologique et nucleaire,
Canada, 18 Decembre 1999.
Eric de la Maisonneuve, La tragédie de l’histoire, 09/2001, Reflexion
strategique, www.strategic-Roads.com.

Comments

Popular Posts