CRIZA DIN UCRAINA - ce nu s-a spus

Mihail Păduraru


Motto: „Sunt două metode de a cuceri şi de a înrobi o naţiune. Una este prin sabie. A doua este prin îndatorare.”

John Adams 


Abstract


Contrar cu ce a prezentat media despre „Criza din Ucraina”, realitatea este puţin diferită.
Opinia publică internaţională a fost sistematic minţită în legătură cu evenimentele.
Demonstraţiile au început la câteva zile după ce preşedintele Viktor Yanukovych a suspendat discuţiile cu U.E.
Euromaidan a fost o mişcare mixtă de protestatari cu vederi europene, de etnii diferite, religii diferite, într-un număr mult mai mic de jumătate din populaţia Ucrainei potrivit sondajelor, majoritatea componenţi ai galeriilor de fotbal, care intenţionau să schimbe conducerea ţării.
Dinamica evenimentelor generează violenţe, oamenii sunt bătuţi şi împuşcaţi fără un motiv întemeiat, conflictul degenerează rapid iar Ucraina devine play ground într-un război proxy între SUA şi Rusia.
Cel mai puternic şi influent contingent din opoziţie Svoboda, partid fascist, stilizat după modelul neo-nazist, foarte brutali, cu apartenenţa condiţionată de etnia ucrainiană formează noul guvern de coaliţie.
Viktor Yanukovych este înlăturat de la conducere iar Petro Poroshenko este noul preşedinte.


Contrary to what the media presented about "The Ukraine Crisis", the reality is somewhat different.
International public opinion was systematically lied about the events.
The demonstrations started a few days after President Viktor Yanukovych has suspended talks with the EU.
Euromaidan was a movement of mixed protesters with European views, different ethnicities, different religions, in a much smaller number than the half of the population of Ukraine, according to surveys, most components of football galleries, who wanted to change the government.
Dynamic events generate violence, people are beaten and shot without a good reason, the conflict quickly degenerates and Ukraine becomes play ground in a proxy war between the US and Russia.
The most powerful and influential contingent of opposition Svoboda, party fascist, neo-Nazi stylized model, very brutal, with membership conditioned by Ukrainian ethnicity only, form the new coalition government.

Viktor Yanukovych is removed from management and Petro Poroshenko is the new president.



Introducere

Ascensiunea partidului ultra naţionalist Svoboda este pusă la îndoială de agenţia de presă Reuters care publică un articol în care numeroase organisme internaţionale pun la îndoială şi critică activităţile şi viziunile extremiste ale partidului.
Într-un raport al parlamentului european Svoboda este catalogat ca partid rasist, cu viziuni xenofobe şi antisemite, ce contravin valorilor fundamentale şi principiilor UE, şi se face apel la celelalte partide pro democrate din Ucraina să nu se asocieze sau să aibă vreo formă de coaliţie cu acest partid.
Pe 26 decembrie 2012 BBC publică un raport în care descrie ascensiunea partidului ultra naţionalist Svoboda şi pe liderul acestuia Oleh Tyahnybok care îndeamnă ridicarea armelor pentru a scăpa de mafia rusă şi evreiască din Ucraina.


Acelalasi lider controversat al opoziţiei este surprins în multiple fotografii alături de senatorul John McCaine,  diplomatul american Victoria Nuland, primul ministru actual al Ucrainei, Arseniy Yatsenyuk şi Vitali Kliciko.
SCGNews publică o înregistrare în care Victoria Nuland discută la telefon despre viitoarele acţiuni din Ucraina şi despre viitorul guvernului din Kiev, unde funcţia de Prim Ministru avea să fie ocupată de Arseniy Yatsenyuk, iar cea de ministru delegat pentru Securitate Naţională de Dmitry Yarosh.
Telegrame interceptate ale ambasadei americane din Kiev publicate de site-ul wikileaks, relevă faptul că actualul preşedinte ucrainean Petro Poroshenko, numit „Our Ukraine (OU) insider” colabora cu serviciile secrete americane încă din 2004 pentru a răsturna guvernul de la Kiev  şi a instala nouă conducere, chiar dacă avea un trecut pătat de corupţie.
În şedinţa inaugurală a Comisiei pentru parteneriat strategic dintre SUA şi Ucraina, Petro Poroshenko, ministru de externe pe atunci, are întâlniri cu mai mulţi oficiali americani printre care şi Hillary Clinton la data de pe 9 decembrie 2006 în Washington.
La întâlnire au discutat despre securitatea energetică a Ucrainei, neproliferarea armelor de distrugere în masă garantarea securităţii teritoriale a Ucrainei de către SUA pentru a fi evitat scenariul Rusia-Georgia, integrarea în NATO şi acordarea de împrumuturi de la FMI.
Poroshenko a discutat de asemenea despre problema Republicii Moldova şi a afirmat că susţine deschiderea unei reprezentanţe diplomatice a SUA în Crimeea.
Altă telegramă susţine că Ministrul de Interne Yuriy Lutsenko a informat ambasadorul SUA că a primit ordin de la Procurorul General Oleksandr Medvedko să îi aresteze pe Oleksandr Turchynov(Şeful serviciului de securitate ucrainian SBU) şi Andriy Kozhemyakin( Şeful direcţiei anti corupţie şi crimă organizată din SBU), pentru că au distrus fără autorizaţie documente SBU care conţineau dovezi despre actele de corupţie ale lui Iulia Timoşenko şi Petro Poroshenko.
Tot în aceeaşi telegramă se fac propuneri politice şi se discută despre dovezi care pot şantaja viitorii politicieni.
În 2010  altă telegramă scoate în evidenţă faptul că Poroshenko şi guvernul SUA plănuiesc răsturnarea preşedintelui Yanukovych şi integrarea Ucrainei în NATO.
Aceste infograme, scot în evidenţă că Petro Poroshenko a fost încă din anul 2006 informator al serviciilor americane, iar întrebareaa inerentă este, dacă potrivit legislaţiei din Ucraina ar putea fi acuzat că a comis act de trădare sau spionaj ??? împărtăşind informaţii strategice şi participând la răsturnarea lui Viktor Yanukovych...


Debutul - revoluţia pentru libertate şi democraţie

În noiembrie 2013 preşedintele Ucrainei, Viktor Yanukovych, respinge în mod surprinzător semnarea Acordului de Asocierere cu UE, negociat încă din 2007, orientându-se spre Rusia. Decizia liderului de la Kiev declanşează ample proteste în Ucraina.


Imediat după începerea protestelor, intră în acţiune ultra naţionaliştii şi aripa de extremă dreapta a partidului Svoboda(Liberi), doar o parte din campania de răsturnare a lui Yanukovych, organizaţi în subunităţi de epurare etnică, ridică baricade şi încep luptele cu forţele de ordine.
Această minoritate nu putea juca un rol semnificativ dat fiind faptul că era depăşită numeric de autorităţi însă capetele politice ale partidului Svoboda, au realizat că ultra naţionaliştii de extremă dreapta vor juca un rol decisiv şi vor influenţa cursul demonstraţiilor.
Demonstraţiile contra preşedintelui Yanukovych iau amploare, concentrându-se în Piaţa Indepdendentei din Kiev.
Violenţele escaladează, poliţia deschide focul asupra demonstranţilor şi se produc ciocniri puternice între opoziţie şi forţele de securitate.
Operaţiunile forţelor de securitate contra demonstranţilor devin din ce în ce mai brutale.
În data de 20 februarie 2014 sunt prezentate imagini cu soldaţi şi civili împuşcaţi de lunetişti în Kiev.
Este general asumat de către agenţiile de presă internaţionale faptul că forţele de ordine fidele lui Viktor Yanukovych că au deschis focul asupra protestatarilor.
Raportul legiştilor şi expertiza balistică concluzionează că gloanţele, poartă aceleaşi particularităţi şi în cazul poliţiştilor şi al civililor omorâţi, dar noul guvern de coaliţie refuză investigarea crimelor.
O convorbire telefonică între Cathy Ashton, şeful pentru politică externă al U.E şi Urmas Paet, ministrul de externe din Estonia, relevă faptul că autorităţile din vest ştiau, dar au ascuns, că gloanţele care au fost trase în civili şi în poliţiştii omorâţi nu provin de la oamenii lui Yanukovych, ci de la cineva din noul guvern de coaliţie.
Declaraţiile au susţinut că forţele fidele preşedintelui Viktor Yanukovych au fost în spatele atacului în care 20 de persoane au fost ucise.
SUA a condamnat vehement folosirea excesivă a forţei de către forţele guvernamentale împotriva protestatarilor.
La 22 februarie 2014, Parlamentul decide prin vot majoritar demiterea preşedintelui Viktor Ianukovici, reproşându-i-se abuz de putere.
Politicianul pro-european, Arseniy Yatsenyuk, devine şeful guvernului interimar de la Kiev.



Înregistrările particulare apărute pe site-urilede socializare arată faptul că persoane din conducerea forţelor de poliţie, în speţă Colonelul Dimitri Fucheji, şeful poliţiei din Odessa însărcinat cu securitatea publică, apare în ipostaze alături de indivizi mascaţi cu multiple elemente particulare de identificare care îl escortau sau cărora le dădea indicaţii. Ulterior aceştia apar filmaţi cum lovesc, aruncă cocktail-uri Molotov sau trag cu arma în civili care demonstrau împotriva fascismului....


A fost prezentat ca o victorie a naţionaliştilor ucrainieni împotriva ruşilor.
Nu erau ruşi, erau tot cetăţeni ucrainieni împinşi de naţionalişti în clădire.
Ancheta poliţiştilor a fost pusă sub tăcere.
Deloc surptinzator oficiali din SUA şi UE au prezentat aceste evenimente ca o crimă comisă de cei care fuseseră arşi de vii.
Forţele de ordine sunt filmate alături de protestatari mascaţi, care proliferează însemne naziste, sunt încărcate imagini pe internet cu atrocităţile comise de aceşti aşa zişi patrioţi, dar media occidentală acoperă aceste evenimente.
De ce fortele de ordine si conducerea de la Kiev ar lucra cu huligani care pretind a fi opozitia ?

În timp ce Kievul folosea tancuri şi elicoptere să atace protestatarii în estul Ucrainei, oficiali americani declarau violenţele drept ponderate.

Problema Crimeea

La 5 decembrie 1994, prin Memorandumul de la Budapesta, Ucraina a renunţat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său care au fost transferate către Federaţia Rusă. În schimb, Statele Unite, Marea Britanie şi Rusia s-au obligat să garanteze integritatea teritorială a Ucrainei.
Deoarece statul ucrainean nu este membru NATO, Statele Unite şi Uniunea Europeană nu au obligaţia de a interveni militar pentru a-l apăra. Totodată, o amplă acţiune internaţională prin intermediul ONU este exclusă, din cauza dreptului de veto al Rusiei în Consiliul de Securitate. Cu toate acestea, Rusia alături de Marea Britanie şi SUA sunt garantul integrităţii teritoriale a Ucrainei că urmare a semnării Memorandumului de la Budapesta.
La 25 februarie sute de militanţi pro-ruşi s-au adunat în faţa Prlamentului Republicii Autonome din Simferopol pentru a cere organizarea unui referendum, respingând puterea de la Kiev.

La data de 1 martie noul premier crimeean Serghei Aksionov a solicitat Rusiei, prin intermediul preşedintelui rus Vladimir Putin, „asistenţă în asigurarea păcii şi stabilităţii pe teritoriul” Crimeii.
Preşedintele rus Vladimir Putin a solicitat şi a obţinut în unanimitate permisiunea camerei superioare a parlamentului Federaţiei Ruse pentru a utiliza forţele armate ale Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei pentru a proteja cetăţenii ruşi.
Membrii Consiliului Suprem al Republicii Autonome Crimeea au votat pe 6 martie organizarea unui referendum privind statutul regiunii, dar şi ieşirea în modoficial din componenţa Ucrainei şi alăturarea la Federaţia Rusă.
Guvernul Ucrainei, SUA şi mai multe state au susţinut că orice referendum organizat de autorităţile din Crimeea este neconstituţional şi nelegitim, iar Kiev-ul porneşte operaţiuni anti teroriste împotriva poplatiei.
Aşadar preluarea puterii de către un partid neo-nazist fără vot este constituţional, dar o declaraţie generală de independenţa spusă votului nu este ???
În zilele urmatoare parlamentul ucrainean a votat o rezoluţie prin care a cerut garantarea suveranităţii de către Statele Unite şi Marea Britanie.
Ministrul rus de externe Sergey Lavrov declara în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului că prezenţa trupelor ruseşti în Crimeea este necesară până la normalizarea situaţiei politice în regiune.
Discreditarea Rusiei

În martie 2014 Martin E. Dempsey Şef al Statului Major Interarme american (Chairman of the Joint Chiefs of Staff), cel mai înalt grad militar din Statele Unite solicită Rusiei să nu escaladeze conflictul din estul Ucrainei şi atenţiona că dacă Rusiei îi este permis să între într-o ţară suverană sub pretextul protejării etnicilor ruşi din Ucraina, expune Europa de Est la un risc semnificant, deoarece sunt enclave etnice peste tot în Europa de Est şi Balcani şi adaugă că SUA va susţine forţele NATO în cazul unei eventuale intervenţii în Ucraina pentru că are obligaţia de a acţiona în cazul în care un membru NATO este ameninţat.
Tot în perioada respectivă Secretarul de Stat american John Kerry  condamnă incredibilul act de agresiune a Rusiei în Ucraina şi ameninţă cu sancţiuni economice din partea SUA şi a aliaţilor săi asupra Rusiei în cazul în care nu se ajunge la o soluţie paşnică.
Obama declara că Vladimir Putin a ignorat toate avertismentele, iar SUA are orice opţiune militară pe masă însă speră ca Rusia să facă alegerea corectă să nu se ajungă la o confruntare militară care nu ar fi benefică nimănui şi se gândeşte la o rezolvare amiabilă a crizei din Crimeea.
America a revocat vizele mai multor diplomaţi ruşi a ameninţat militar şi a susţinut impunerea de sancţiuni economice asupra Rusiei.
Acesta este încă o mutare într-un uriaş joc de şah geo politic care este proiectat să se termine în război, iar SUA trebuie să convingă publicul că nu a ştiut ce va urma şi altcineva este agresorul, în speţă Rusia şi Vladimir Putin.

Rebelii şi Rusia

În replică Rusia şi-a intreptat atenţia pe piaţa economică către est.
A renunţat la piaţa europeană în schimburile comerciale, a impus la rândul său sancţiuni energetice, a semnat un contract pentru exportul de gaze către China în valoare de 400 miliarde de dolari şi a încheiat un acord cu China în care îşi propun să renunţe la dolar pe piaţa comercială şi invită alte ţări să facă la fel.
În mai 2014, preşedintele Rusiei şi cel al Chinei se întâlnesc la Shanghai şi propun înfiinţarea unei noi strucruri regionale de securitate şi cooperare în Asia, care include ţări ca Iran, Rusia, China şi exclud SUA din această alianţă.
La mijlocul lui iulie 2014 Vladimir Putin participă in Brazilia la summitul BRICS(Brazilia,Rusia,India,China şi Africa de Sud), alianţa care a refuzat să participe  la eforturile occidentului de a izola Rusia, unde declară că situaţia din Ucraina întăreşte relaţiile dintre membrii alianţei şi chiar dacă BRICS nu poate schimba politica externă a Washington-ului, pot forţa SUA să plătească un preţ economic şi politic pentru ea.
Toate aceste lucruri nu s-au precizat în media occidentală, realitatea este altfel, iar initierea unui război economic cu Russia şi China nu este tocmai o alegere înţeleaptă şi aceasta poate deteriora irecuperabil relaţiile est-vest iar situatia poate escalada într-un conflict armat....
Purtătorul de cuvânt al ministrului de externe din China, Qin Gang declara că guvernul chinez a împărtăşit întotdeauna principiile diplomaţiei şi normele fundamentale ale relaţiilor internaţionale, dar în acelaşi timp ia în considerare istoria şi problemele complexe actuale, ale crizei din Ucraina.
Presa internaţională a prezentat principala problemă fiind Rusia, încercând să demonizeze această ţară cât şi pe Vladimir Putin insa, multe dintre atrocităţi, au fost comise de naţionaliştii de extremă dreapta din noul guvern de la Kiev cu finanţare americană, forţele speciale ale noului guvern au avut dispoziţii de a creea panică şi de a provoca haos în rândul populaţiei.
Ucraina nu a fost atacată convenţional de Rusia, armata din noul guvern instalat impune cu forţa noua conducere şi au împărţit naţiunea în două jumătăţi după criterii stabilite ad-hoc, populaţia pro rusă şi cea pro naţionalistă!
Putin nu doreşte escaladarea conflictului într-o confruntare armata între Ucraina şi Rusia, altfel răspundea deja la provocări.
Actele abominabile care pot fi cu uşurinţă catalogate drept crime de război nu au fost cercetate de autorităţi, au fost săvârşite împotriva ucrainienilor, în mare parte populaţie civilă cu vederi politice pro ruse, de către forţe din noul guvern de coaliţie.
Cei atacaţi nu sunt rebeli şi nici terorişti, este populaţie civilă şi foşti militari ucrainieni catalogaţi drept rebeli.

SUA sprijină Kiev-ul

Secretary of Defense for Internaţional Security Affairs Derek Chollet declara că SUA susţine ajutorul militar şi financiar către Ucraina ajungând la o suma de 18 milioane de dolari.
Aviaţia din Ucraina a bombardat oraşe fără a ţine cont de populaţia civilă, lucru semnalat de OSCE.
Uimitor este că guvernul SUA, are curaj să vorbească despre agresiunea rusă în Crimeea, unde tranziţia a fost făcută prin referendum, fără a se folosi forţă militară, dar când Kiev-ul foloseşte lovituri aeriene pentru a distruge rezistenţa dintr-o regiune care s-a declarat independenta şi locuită de necombatanţi, nu se menţionează nimic şi mai mult, se trimit ajutoare militare şi financiare.
De ce este atacată populaţia civilă cu viziuni politice diferite ?

De ce această schimbare de regim este făcută militar, iar trupele Ucrainei şi Occidentul provoacă Rusia ?

De ce este nevoie de însemne pentru cei cu viziuni pro ruse ??

Aceste crime de război comise de Kiev au lăsat o amprenta psihologică asupra regiunii, accentuând sentimentele de neîncredere şi ura faţă de noul guvern de la Kiev.

Retorica Kremlinului

Răspunsul Rusiei nu a întârziat să apară şi a fost determinat de acţiunile de subversive ale SUA de pe teritoriul ţărilor vecine Rusiei.
Aleksandr Lukasevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, declara într-un interviu:
"În bugetul militar american, au fost promise 640 de milioane de dolari Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei, pentru a opune rezistenţă Rusiei. Rusia nu are dubii privind atitudinea de confruntare a Casei Albe, începută printr-un joc lipsit de sens al sancţiunilor. Însă acum este vorba de finanţarea unor acţiuni subversive împotriva ţării noastre, care creează un nou nivel al tensiunilor în relaţia dintre Statele Unite şi Rusia", explică Lukasevici.
La fel ca pe modelul Syria, Irak, Libia, Ucraina a fost destabilizată din interior !
Liderul de la Kremlin a afirmat într-un interviu acordat postului de radio Europe 1 şi postului de televiziune TF1 că negocierile continuă cu europenii şi americanii privind problema din Ucraina, însă drept răspuns la încercările de a menţine dialogul folosind doar instrumente diplomatice şi paşnice, vestul a răspuns prin susţinerea unei lovituri de stat anticonstituţionale şi a impus sancţiuni economice asupra ţării sale, aşadar  nu putea acţiona altfel în condiţiile în care un teritoriu cu o populaţie preponderent de origine rusă riscă să ajungă într-o alianţa militară internaţională, deşi locuitorii Crimeii voiau să fie în componenţa Rusiei.
Totodată el a afirmat că o politică bazată pe expansiune şi cuceriri de teritorii nu are viitor în epoca contemporană, iar destrămarea URSS a fost o catastrofă umanitară a secolului - XX-, nu una de tip politic sau ideologic şi va incerca să facă tot ce poate pentru fericirea şi prosperitatea ţării şi poporului său.

Mirajul FMI

Ucraina se confruntă cu o economie înceată, iar pe fondul escaladării conflictului cu Rusia, a semnat un acord de împrumut cu FMI în valoare de 17 miliarde de dolari.
ChristineLagarde director FMI declara că pachetul de împrumut în valoare de 17 miliarde de dolari ar putea fi anulat dacă Kievul nu preia conducerea în partea de est a Ucrainei.
Imediat după declaraţii armata ucrainiană a pornit ofensiva împotriva rebelilor, iar după masacrul din Odesa FMI a livrat prima tranşă de 3.2 miliarde de dolari.
Marea ironie este că aşa zişii naţionalişti nu realizează că liderii lor i-au vândut.
Liderii susţineau că vor Ucraina pentru ucrainieni, dar Kiev-ul au adus în ţară FMI.

Îndatorarea este o metodă mult mai eficientă de subjugare a unei naţiuni decât ocuparea militară.
Cu o armata te poţi lupta, poţi identifica inamicul, dar când inamicul se ascunde în spatele băncilor, naţiunea se distruge din interior.
Cel mai comun proces este de a identifica o ţară cu resurse sau cu o poziţie geo strategică favorabilă care are un sistem de guvernământ accesibil corporaţiilor, apoi se aranjează un împrumut uriaş de la FMI sau Banca Mondială, dar banii nu ajung la ţară, ci la corporaţiile americane care construiesc proiecte de infrastructură, centrale electrice, parcuri industriale, beneficiile apar doar pentru câţiva oameni bogaţi din ţara aleasă şi pentru corporaţiile americane.
Pentru restul naţiunii sărăcia este din ce în ce mai mare, ţara are o datorie uriaşă pe care nu o poate plăti şi trebuie să îşi vândă ieftin resursele, să permită construirea de baze militare SUA pe teritoriul statului, să trimită trupe să sprijine SUA în diverse conflicte, sau să dea vot favorabil SUA în cadrul adunărilor ONU, apoi urmează privatizarea companiilor de electricitate, apă, petrol şi gaze, serviciile sociale, medicale, de asigurări, totul în defavoarea statului.
John Perkins - Confesiunile unui asasin economic

Concluzii

Multe analize au dedus, teoretizând formal Criza din Ucraina, că aceasta este o capcană întinsă de SUA şi NATO pentru a atrage Rusia să invadeze Ucraina, astfel slăbind Rusia pe mai multe paliere.
Informaţiile şi imaginile prezentate în link-urile ataşate documentului, care  nu au fost prezentate intenţionat de media occidentală, reprezintă cuantificarea efortului puterilor din vest de a muşamaliza adevărul despre Criza din Ucraina.
Vestului nu îi pasă de Ucraina şi nu sunt îngrijoraţi de cum sunt trataţi oamenii de acolo. Ucraina este doar un pion în acest război proxy, adevărată ţintă fiind Rusia şi poziţionarea geo strategică.
Dacă suntem atenţi, observăm că politicienii şi presa fac tot ce pot să întoarcă publicul împotriva Rusiei, să fie discreditată şi temută, la fel ca în războiul rece.
Conducerea de la Kiev aduce acuze cu privire la trupe ruseşti în estul Ucrainei sau în masacrul de la Odesa şi nici măcar nu încearcă să rectifice declarațiile, când apar dovezile despre adevăr.
Pentru a merge mai departe, Ucraina are nevoie de o reformare, de un nou proiect statal (Constituţie) şi de o clarificare a opţiunilor fundamentale ale cetăţenilor săi, chiar dacă aceasta va presupune finalmente scindarea republicii fondate în 1991, proces deja început prin pierderea Crimeei.
Nici estul rusofon al Ucrainei nu poate ţine blocată partea de vest, care aspiră legitim la integrare politică şi economică în spaţiul occidental, nici Kievul nu îi va putea duce cu forţa spre Occident pe cei care se simt apropiaţi de Rusia.
Referendumurile nu trebuie ignorate, cel puţin din perspectiva analitică.
După Ucraina, Republica Moldova va trebui să decidă, pentru ce optează: pentru neutralitatea propusă recent de Rusia prin vocea ministrului Lavrov, cu promisiunea păstrării (pe hârtie) a Transnistriei rusofone, sau pentru avansul decisiv spre structurile euro-atlantice şi recunoaşterea independenţei Transnistriei, eventual cu o apropiere mai consistentă de România.
În acest ultim caz, al renunţării la neutralitate şi al detaşării regiunii separatiste, este nevoie de o nouă Constituţie (sau, în varianta maximală, puţin probabilă astăzi, de asumarea prin referendum a Constituţiei României şi unificarea celor două state de limba română)

Uniunea Europeană a părut şi pare total nepregătită pentru acest proces de revizuire adâncă a relaţiilor sale cu Federaţia Rusă şi cu statele post-sovietice din vecinătatea răsăriteană.


Comments

Popular Posts